Ingeborg Bachmann – Curgere

Atât de departe în viață și așa de aproape de moarteîncât nu mai pot să mă judec cu nimeni despre aceasta,îmi rup bucata mea de pământ;oceanului liniștit îi înfig icul verdedrept în inimă și înot înspre mine.Păsări de cositor urcă pe mirosul de scorțișoară!Sunt singură cu timpul, ucigașul meu.În beție și albăstreală ne-mpupăm.în traducerea lui … Citește mai mult

Ingeborg Bachmann – Țara Negurilor

Iarna iubita mea esteprintre animalele pădurii.Vulpea știe că trebuie să mă întorcînaintea dimineții și râde.Cum tremură norii! Iar mieîmi cade pe gulerul de zăpadăun strat de gheață sfărâmicioasă.Iarna iubita mea esteun copac printre copaci și cheamăciorile părăsite de norocîn crengile arătoase. Ea știecă vântul din zori o să-i ridicerochia scrobită de seară, presăratăcu chiciură și … Citește mai mult

Ingeborg Bachmann – Dincolo De Perete

Atârn din crengi ca o zăpadăîn primăvara văii,mă poartă vântul ca izvor rece,cad umedă în florica o picăturăde care ele putrezescca într-o mlaştină.Eu sunt gândul-permanent-la moarte.Fiindcă nu pot merge liniștită, zborprin toate clădirile sigure ale cerului,răstorn pilaștri și scobesc ziduri.Fiindcă nu pot dormi noaptea, îi previnpe ceilalți cu foșnetul îndepărtat al mării.Urc în gura cascadei … Citește mai mult