daci – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Lupii Albi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

A fost, pe vremea dacilor, o zi
în care, din tărâmuri depărtate,
de care nimeni nu se-arat-a ști,
au apărut ființe mai ciudate.
La care nimeni pân-atunci, vreodat’,
cu ce știa din vremile trecute,
nu s-a gândit că ar fi existat
și c-ar putea pe oameni să-i ajute.
N-au fost mirați să vadă patru frați
venind spre ei încrezători, în seară,
și nu s-au arătat înfricoșați
de-nfățișarea lor … altfel, bizară.
Atât de tineri, îmbrăcați în alb,
alura lor era deosebită,
iar ziua, lupi enormi cu părul dalb,
puterea le părea și mai cumplită.
Cu dinții lor puteau să facă praf
și să trimită înspre veșnicie
dușmanii ce-ar veni, porniți pe jaf,
sau hoții de pământuri și-avuție.
Curând, chiar regele i-a invitat
să-i țină, în cetate, companie,
dar nici măcar acesta n-a aflat
de unde lupii ar putea să fie.
Au apărat regatul și pe daci,
și-au fost iubiți cum regii, niciodată,
n-au fost apreciați de cei săraci,
iar vitejia lor era cântată.
Și-n țară toate bine ar fi mers
cât timp cei patru apărau hotare,
dar regele-a venit cu un demers
stârnind în lupii albi o supărare.
Căci ei n-ar fi pornit nicicând atac,
să cotropească țările vecine,
doar ca să-i facă regelui pe plac.
Nu, asta n-au crezut că se cuvine.
Au fericit al dacilor popor,
iar dacă au plecat spre veșnicie,
ei au rămas, de-atunci, drapelul lor,
al dacilor de pe a noastră glie.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Vol.”Zece”)

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Țară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Se poate? M-am îndrăgostit de țară,
căci mă calcă timpul cu pământ din genele de-ai mei
și-o simt așa de mult de aproape, eu brazda întoarsă să-i cresc cald, să-i fiu o veșnic vară,
așa cum o visez, să aibă mereu soare, să-i fi trecut eu anii grei,
s-o cresc cu palmele, ce-o țin, ca niciodată să nu piară, s-o sărut pe imn și să-i închin și eu o odă,
făcută de la ciocârliile ce-i cântă razele ce-o scaldă
și îmi răsună în pădurile ce le respir, plămâni, plini de elixirul ce mi s-a transmis de la ei, curajoșii „vodă”,
donatori de sânge, ce-i am și eu pe undeva, sunt sigur, o globulă, încă atât de caldă..
cum marea, ce în veci nu îngheață, îmi udă gândurile în valuri, valuri,
mă face lanuri, să îi fac buchet cu buze pline, maci
și să mă întind de bine în poalele-i ce-i simt, îmbietoare maluri..
nu mă mai satur s-o mănânc, de drag.. și s-o întreb în fiecare zi.. Ești fericită, țara mea? Ce faci?
Sunt din buchetul tău de astăzi, ziua ta, numai un fir să-ți dea aromele-parfum de romani, daci..

Stelian - Țara Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Stelian Barcea.
Țara mea.
În bătrâna Europă,
Undeva între balcani,
Așezată-i o țărișoară,
Neam de daci și de romani.
Românie, plai de dor,
Slavă-ți aducem ție,
Munți, păduri, câmpii întinse,
Plai de doină, poezie.
Mulți au vrut să te-nrobească,
Dar de strajă la hotare,
Era oastea românească,
Pe dușmani să-i doboare.
Oameni vrednici de-a lor țară,
În războaie au luptat,
Pentru sfânta libertate,
Jertfa lor a meritat.
Prin războaie, bătălii,
Pentru a noastră libertate,
Bravi ostași și-ai țării fii,
Au plătit prin a lor moarte.
Lor aducem azi cinstire,
Și omagii cuvenite,
Să depunem azi o floare,
La tăcutele morminte.
Mediaș. 06 Nov. 2009

Constantin Enescu - Suferință Națională

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cuvânt reamintit de-o inimă română
Ce-n suflet poartă crezul din străbuni,
Pământul țării nu e la îndemână
Dușmanilor de neam și alți nebuni!.
O țară moștenită de la vechii daci
De milenii, râvnită de străina hoardă,
Ne face azi prudenți și mai dibaci
Să ne întărim hotarul cu o dârză gardă!.
Să apărăm pământul, să apărăm o țară
De slugile păgâne, între noi strecurate
Ce vor prin dezbinare, o rupere barbară
A unor teritorii prin ură azi viciate..
Să apărăm menirea de-a fi aici stăpâni,
Pentru care eroii, mult sânge au vărsat,
Să apărăm hotarul râvnit azi de păgâni,
Ce pentru vecie, strămoșii ne-au lăsat!

Cenaclul Flacara - Căciulile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa întâi.
Taică-meu în primărie
Avea dreptul ca să intre
Cu căciula în cap, obicei de pe moșie
De la moși și strămoți mei păstrat.

Refren.
Cu căciulile pă frunte
Stăm de veacuri, ca un munte
În curbura arcului Carpat
Asta e căciula mea
Și o port cum se purta,
Că-i obicei din daci lăsat.

Strofa a doua.
Port căciula pe-o ureche
Și acasă și la nuntă și la oi
După datina străveche
Moștenită și păstrată și pă la noi.

Refren.

Strofa a treia.
Unii zic să-mi iau căciula, jos din cap,
Spunând adesea că nu-s civilizat,
Poate vor s-o țin în mână, să mă aplec,
Ca să mă laude că m-am integrat.
Da bă vecine hai la mine,
Te primesc cum pot mai bine
Dar de căciula mea nu te lega
Asta e căciula mea, e a mea și nu-i a ta
Că-i obicei din veac lăsat.

Strofa a patra.
Cine nu crede să se ducă, la columnă
Să se uite și-o vedea
Sabia încovoiată, arcul, scutul și căciula
Orice dac le-a avea.

Refren.

Strofa a cincea.
Mai copile ia să mă ghine
Ca să duci obiceiul, când or crește ai tăi copii,
O inimă vitează în tine
Sus pă frunte o căciulă ca un dar s-o ții.

Refren

Rodica Elena Lupu - Istorici Repetenți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Noi, nu suntem urmașii Romei
Și știm cu toții acest lucru
Chiar dacă manualele în școli
Elevilor le ascund totul.
Aceste cărți nu vor, se pare
Să țină pasul cu realitatea
Încet, încet însă adevărul
Pus e-n lumină cu dreptatea.
Răbdare avem, așa suntem,
Muzeele Romei sunt pline
De statui neștiute de daci
Comori reale, dar depline.
Atitudinea lor reprezintă
Un mare mister în toate,
Învinșii au figuri de-nvingători
Și decorează locuri importante.
Monumente romane, muzee
Admirați de mii de vizitatori,
Dar uitate cu totul de urmași
Chiar dacă ne reprezintă pe noi.
Chipuri de daci care ne privesc
De peste mări și țări, departe
Sunt monumentele care vorbesc
De-acele secole îndepărtate.
Nu au fost hoți, nu au fost prizonieri,
Nu este nici o singură statuie
De dac cu mâinile în lanțuri
Și asta ce credeți că spune?.
Ochii lor mari ascund enigma,
Expresia-i de înțelepți,
De ce au vrut romanii să îi aibă
În mijlocul Romei cu orice preț?.
Și-acolo în al lor imperiu
Pe enigmaticii inițiați,
Cu privirea atât de senină,
Pe ei, pe înțelepții noștri frați?.
De ce în for le-au închinat
Acea grandioasă columnă
Constituindu-le moartea, sacrificiul
C-au apărat glia străbună?.
Nu, marele Traian și neamul său,
Nu sunt de vină acei care
Ce din istorie pe daci i-au scos,
Noi purtăm vina, nu ne doare!.
Dimpotrivă, lor să le mulțumim
Și să le fim recunoscători
Că pe daci prin trupul marmurei
Romanii i-au făcut nemuritori.
Este un lucru foarte important
Și considerat ieșit din comun,
Romanii au adus dacii aici
În locul lor de preț, chiar în forum.
Vezi daci la Copenhaga și Madrid,
La Praga, la Berlin și la Bruxelles,
La Smirna, la Atena și Toulouse,
La New York, Oxford și în Israel.
La fel la Luvru și la Ermitaj,
Statui de daci stau și așteaptă,
Nu este orb mai mare decât cel
Care nu vrea strămoșii să îi vadă.
De secole dacii din parcuri
Privesc trecătorii mulți la număr,
O pasăre se mai odihnește
Pe faldul mantei prinsă pe umăr.
Iar în depozitele prăfuite
Câte-un păianjen țese pânză,
Pe umăr sau în palma unui dac
Cine să le poarte de grijă?.
Cine să le dea identitatea,
Să le descifreze misterul
Și să-i readucă acasă
Simbolic măcar, cui îi mai pasă?.
Noi suntem cei ce vrem să-i dăm
Afară pe străbuni din țara lor,
Cu nepăsarea noastră și avem
Curajul să mai spunem dor!.
Noi suntem cei care continuăm
Să risipim cetățile vestite
Și nu vedem că a lor suflete
În fiecare piatră sunt cioplite.
Cei din Carpați și cei din Vatican,
Dacii de pe Arcul lui Constantin
Îi lasă repetenți azi pe istorici,
Istoria română e-n declin!.
1996 – vizitând Muzeele Vatican
și orașul Roma

George Coșbuc - Decebal Către Popor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Viața asta-i bun pierdut
Când n-o trăiești cum ai fi vrut!
Și-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem și-al doilea rău?.
Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moș îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănțuit.
Cei ce se luptă murmurând,
De s-ar lupta și-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orișicare laș fugar!
Murmurul, azi și orișicând,
E plânset în zadar!.
Iar a tăcea și lașii știu!
Toți morții tac! Dar cine-i viu
Să râdă! Bunii râd și cad!
Să râdem, dar, viteaz răsad,
Să fie-un hohotit și-un chiu
Din ceruri până-n iad!.
De-ar curge sângele pârău,
Nebiruit e brațul tău
Când morții-n față nu tresari!
Și însuți ție-un zeu îți pari
Când râzi de ce se tem mai rău
Dușmanii tăi cei tari.
Ei sunt romani! Și ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Și nu le-am da nici lor pământ
Căci ei au cerul lor!.
Și-acum, bărbați, un fier și-un scut!
E rău destul că ne-am născut:
Dar cui i-e frică de război
E liber de-a pleca-napoi,
Iar cine-i vânzător vândut
Să iasă dintre noi!.
Eu nu mai am nimic de spus!
Voi brațele jurând le-ați pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Și-n zei! Dar vă gândiți, eroi,
Că zeii sunt departe, sus,
Dușmanii lângă noi!

George Coșbuc - Pierirea Dacilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Prea se-ntinde veselia
Tot cu praznic şi desfrâu!
Veţi tăia cu toţii via,
Şi veţi duce toţi la râu
Vinu-n sticle ori în vase
Să-l vărsaţi pe apă tot:
Cel ascuns de voi prin case
Cu putere am să-l scot.
Aşa vreau. Aşa veţi face
Ca-i tai capul cui nu-i place!
Fost-a jale-n tot regatul
Şi la munte, şi la şes;
Plânse-oraşul, vai, şi satul,
Cârciumarii mai ales.
Şi vărsat-au lacrimi dese
Popii şi poeţii lor,
Cele două tagme-alese
Cari la orişice popor
Sunt apostoli ai mulţimii,
Deci la vin de-a pururi primii.
La cetatea Buridava
Ei făcut-un miting.
Nu ştiu care-a fost isprava,
Căci de-acestea nu m-ating.
Ştiu că cinci senatul dete,
Camera pe alţii cinci
Delegaţi, cu mândre plete,
Bernevici având şi-opinci,
Să supuie majestăţii
Plânsul ţării şi-al dreptăţii.
Unul singur avea cizme
(Primul dac ce le-a purtat)
Şi vorbea cu galicisme,
Că-n Paris trei ani a stat
De-a învăţat geologie,
Şi-avea „Talkowa” pe piept,
Îl chema sarab* Ilie,
De spun cronicele drept,
Iar în mână-avea cravaşă
Semn distins, ca bulibaşă.
Zise el: – „De vrei, ne-aruncă
Peste-un milion de scări,
Dar cinstita ta poruncă
Prea ne scoate din răbdări!
Când nu-i strop de vin în ţară
Ce să bem noi? Petroleu? ” –
Regele cu vorba rară:
– „Oh, Sarailie-al meu!
Tu cunoşti pe Leon papa,
Vorba lui mereu e: Apa! „
– „Rege mare! Mai cu-ncetul!
Apa-i lucrul cel mai bun,
După cum Pindar poetul,
Popa Kneip şi mulţi o spun,
Însă dacii, ca păgânii,
Nu beau apă, nici să-i pici.
Zic şi ei, cum zic românii
Cei ce-urmându-ne pe-aici
De strămoşi ne-or recunoaşte:
Apa-n burtă face broaşte!.
La o mie două sute
După Crist! Iar noi suntem
Morţi detot, când ni-e ulciorul
Gol o zi, ca la golani,
Cum deci îi vom duce dorul
Treisprezece sute de-ani!
Pân-atunci ne ia tătarul,
Tot cu gând că-i gol paharul.”
Ascultând aceste spuse,
Regele-a zâmbit perfid.
Dete-un semn şi-un serv aduse
Zece cupe c-un lichid.
– „M-am gândit fără-ncetare;
Ceva trebuie să beţi –
Iat-aici zece păhare.
Iar dincoace-aveţi pesmeţi
Spuneţi, principi, de vă place,
Şi cum vreţi, aşa voi face! „
Sar fruntaşii daci cu ura!
Să ia toţi paharul plin,
Căci aveau ca focul gura
De când nu băură vin.
Însă care cum înghite
Dă să scuipe mai curând
Şi cu feţe-ngălbenite
Se privesc pe rând, pe rând.
– „Rege, asta-i vrăjmăşie!
Ce ne dai să bem leşie?.
Auzim că mult li-e dragă
Celor scoborâţi din Crum –
Un lichior ce-i zice bragă
Şi şi-o-mpart de cinci pe drum.
Da! Întâi când am văzut-o,
Am crezut că sunt lături,
Dar pe Zevs, mă jur, pe Pluto:
Taina ăstei băuturi
N-o-nţeleg – s-asculţi de mine –
Decât cei cu gusturi fine! „
– „O, fruntaşi cu mândre coame!
Asta-i bragă! şi se bea
Şi de sete şi de foame. „
– „Mama dracilor s-o ia!
Acest soi de băutură
Nu-i de noi! Ne vâră-n draci.
Să le-o torni cu sila-n gură
N-au s-o-nghită bieţii daci.
Parcă-i terciul cu lămâie
De-oblojeli pe la călcâie! „
– „O veţi bea! răspunse tare
Şi-n mânie Deceneu,
Dacă nu-mi daţi ascultare
Şi-agitaţi poporul meu,
Am s-o-mpun, Sarailie,
Astăzi prin decret regal,
Toţi s-o bea! A, terci să fie,
Însă terci naţional!
Haidí să bem, uitând trecutul
Beţi, să-i facem începutul”.
Pe fereşti săriră prinţii
Care şi-ncotro văzu!
Unu-n goană-şi rupse dinţii,
Altul într-un puţ căzu.
Cel cu cizme, dând din coate,
Se izbea de boi şi vaci,
Tropăind cele ciuboate,
Că-l băgase braga-n draci!
Şi-au rămas cei prinţi de-ocară
Apăsând popor şi ţară.
N-au fost însă lucruri bune
Ce-acest rege-a făptuit,
Căci istoria ne spune
Cum că dacii au pierit:
Ori de dor de băutură,
Ori de caznă-n ciuda lor, –
Deci luaţi învăţătură,
Regilor, în viitor:
Dac-aveau ce soarbe dacii,
Poate şi-azi trăiau, săracii!

Getto Daci - Ghetto Daci

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

PIELE:
Buzău-Tecuci, stat în stat, ghetto-dac cu neam
Pe aici nu se trece, poți să vii și cu Traian
Sau ca badea Cârțan, du-te pe jos la Roma
Caută-ne pe columna de ești necredincios ca Toma
C-acum deja se îngroașă gluma
Dinspre răsărit s-a stârnit furtuna
Frăția ghetto-dacă atacă grăbit, subit
Pe cei ce s-au ponegrit, s-au americanit
Căci mulți nu mai deosebesc arcul de săgeată
Când îi atac, se fac roșii ca o tomată
Păi iată, nu iertăm nimic când năvălim
Hai să pornim, să revenim și la rădăcini.

OS:
Os, tancul din ghetto și Buzău mi-e dava
Cu câțiva, subliniez, venim și alegem pleava
Căci treaba ne este rima cu tăiș
Spune verde-n față și atacă fățiș
Fără ascunziș, nu-i alișveriș
E Daciada!
Și organizată ni-i grămada
În păr n-avem pomadă și pure mi-s rimele
Frăția și rapul, astea ni-s armele
Din ce în ce, pecetea GD se ivește
Unde-s 6, puterea crește, dușmanul nu sporește
Ne apărăm felia fără vorbe de pomană
Sunt din neamul ghetto-dac, ramura buzoiană.

DACIAN DRACO:
Au cerut și alții la noi pământ și apă
Iar noi le-am dat pământul și le-am mai dat și-o sapă
Nu mult pământ, puțin, să aibă loc de groapă
Și și-au lăsat ciolanele pe țărâna dacă
Și dacă mai stau puțin și meditez
O să-mi aduc aminte și aduc multe dovezi
Că tata Burebista nu s-a-nfrățit cu NATO
Nici n-a citit revista Privirea să vadă Unirea
Sub semnul lui Zamolxis s-adune cete gete
Comați și tarabostes
Dacian din neam de dac
Descalec și vă spun
Sunt bun din orice davă
Din Tomis în Apolo
Sunt bun, sunt bun.

ROMICHETE:
Cafele și moa-regesc te omenesc
Nu mă feresc să beau, să chefuiesc
Cu tine mă cinstesc, bea ce vrei dar ascultă
Nu mânca prea mult că te strici la burtă
4 2 saltă, concluziata-n barbă
Dacii mei se-adună câtă frunză, câtă iarbă
Și cu furie oarbă, rup în plină glorie
Fâșii din istorie, felii din memorie
Cu rima notorie fac rap, atrag
Sumedenie de fani și-i unesc în hip-hop
Ca Dromichete, strămoșul meu dac
Păzea că vin, Romichete ghetto dac.

YO YO:
Dacii, dacii când se uneau erau de neoprit
Am fost 6 în casa părintească, ne-am unit, ne-am împărțit
Ne-am împrăștiat o vreme, apoi ne-am adunat
Idee cu idee și-un nou nume în hip-hop s-a consacrat (Ghetto Dacii)
Zamolxis din cer m-a ascultat
A ezitat un pic și m-a binecuvântat
Să fiu YO YO, soldat ghetto dac neînfricat
Și aspru în vorbire ca orice dac bărbat
Cu microfonul în mână fac prăpăd printre dușmani
Că lirica mea lovește critic în gogomani
Ce pun botul pe labe, că nu au drept de veto
În fața mea și-a dacilor fiindcă suntem din ghetto

Getto Daci - Atac Ghetto Dac

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dacii dacii, când se uneau, erau de neînvins.
Deceneu:
În atac să vă-nsfac, căci nu pot să tac
În stilul dac e un fleac să vă pun capac
Căci e vestit ca Berlinul în Europa
Și eu sunt ca din Phoenix Andrii Popa,
Nu haiduc, ci vestit ca dac drăcos
Și ce produc e un rap contagios.
Se ia rapid și dispare foarte greu,
Numele meu: Raspopitul Deceneu!
YoYo:
Am venit grăbit, subit să strâng cureaua
Nu mă ud nici eu, nu ud nici canapeaua
Căci mânui microfonul cu măiestrie multă
Cum făcea Decebal cu sica în luptă
Yo în stânga, Yo în dreapta, YoYo peste tot
Yo ajung acum la capăt, YoYo la mijloc
Yo nu mă joc, microfonul ia foc
Yo ți-o ard în rime ce te fac ca de loc
Să stai în loc, ăsta este rap,
Este adevărat ca un rac în zodiac
Și în atac, direct din Dacia, dac
YoYo vin ca opiul: direct din flori de mac
Dacii dacii, când se uneau, erau de neînvins.
Romichete:
Romichete exact ca Dromichete
Adun toți ghetto dacii în cete
Eu prefac orice drac în dac
Și-ncep un atac ghetto dac, eu atac
Tac-tic-tic-tac cu hip-hop în daciada,
Și te surprind ca Basarab la Posada
Ai înghițit nada, că vin să fac plata
Căci stilul meu penetrează ca spada
Rapul meu e pentru tine acasă
Căci elimin competiția: poarta-n casă
Tehnica mea periculoasă nu lasă
Rima e tăioasă, ca sabia din teacă scoasă.
Refren:
Bum getto dac atac, fac ce fac și le vin de hac
Nu tac, și ce fac cu dac plac
Bum getto dac atac, fac ce fac și le vin de hac
Nu tac, și ce fac cu dac plac
Piele:
Oglinda din perete, oglinda oglinjoară
Spune să știe toți, că tu ești profesoara
Spune-le-oglinjoara că-n poveste-odinioară:
Cine-i cel mai hardcore din țara?!
Fără-ndoială Piele, cu rime de 5 stele
Și gangsterii se întreabă cin’ le face belele
Fără bravadă, fără gangsterisme de paradă
Cobor în stradă să atac,
Unde e mama să mă vadă?
Căci atunci când îmi las gura prea slobodă,
Gospodarii se-nroșesc ca ciorba de lobodă
Eu sunt Piele, mereu în top ca Steaua
Nu-mi stă nimeni în cale când inspectez șoseaua
Așa că dau prin oraș cu rindeaua
Fac totul alb copiii tatii, dau cu bidineaua
Să fiți toți ca neaua, că prea v-ați înnegrit
Prea v-ați încrețit, v-ați americanit
Prea v-ați gangsterit, și v-ați înghesuit
100 de wați într-un casetofon și-ați trăit 100 de ani
Vis californian: ***t amestecat cu rime de 2 bani!
Asta v-o zice Piele, zis Săgeata, zis Petrol
Fă un ocol, căci dacă nu, va fi nasol
La microfon mânca-ți-aș, sunt Hagi când dă pase
Fă dracu-un pas în spate că-ți dau cu clei de oase.
Refren:
Bum getto dac atac, fac ce fac și le vin de hac
Nu tac, și ce fac cu dac plac
Bum getto dac atac, fac ce fac și le vin de hac
Nu tac, și ce fac cu dac plac
Os:
Îmi vine să strivesc, tot ce-n cale întâlnesc
Nu te-a apropia de mine că te capsez
În ritm periculos, vin eu Os, sunt nervos
Tot ce mă-nconjoară e un coșmar scârbos
Sunt un getto dac și cu rime eu atac
N-am venit să cânt ca Corina Chiriac
Beac, să m****c pe ea de muzică ușoară
Să vă dau un sfat:
Scoateți-o din țară!!!
Când intră Getto Dacii microfoanele iau foc
Pentru gangsterime, nu mai rămâne loc
Rap-atac, getto dac, este apocalipsa
Cu voi în pușcărie, aia vă simt lipsa
Rima-i pe sfârșite dar să nu crezi că-i scăpat
Atacul Getto Dac încă nu s-a terminat..
Dacii dacii, când se uneau, erau de neînvins.
Refren:
Bum getto dac atac, fac ce fac și le vin de hac
Nu tac, și ce fac cu dac plac
Bum getto dac atac, fac ce fac și le vin de hac
Nu tac, și ce fac cu dac plac
Bum getto dac atac, fac ce fac și le vin de hac
Nu tac, și ce fac cu dac plac
Bum getto dac atac, fac ce fac și le vin de hac
Nu tac, și ce fac cu dac plac
Dacii dacii, când se uneau, erau de neînvins.
Dacii dacii, când se uneau, erau de neînvins.