Adrian Păunescu – Cutremurul
În atâta băltire imoralăa lumii noastre,cutremurul va fi un criteriu.
Versuri corectate și adnotate
În atâta băltire imoralăa lumii noastre,cutremurul va fi un criteriu.
Într-un loc al cutremurelormâinile se balansează îndrăgostiteîn blândețea chipului meupeste obscuritatea ta arzătoare.Buenos Aires 1956-1958
În amintirea Veronicăi Porumbacu, a lui ToleaBaconsky, Milo Petroveanu, Mihai Gafița.Câțiva poeți prieteni vechiSe adunaseră la cinăÎntr-o casă din București.Cutremurul le-a întrerupt masaDemolând casa din temelii.Echipa de salvare îi cautăPrin molozul de beton, de sticlă,de carne și petice.Un tânăr militar își desface brațeleAlbe de var până-n coate.N-avem ce-i căuta aiciEi sunt în poeziile lor.
Azi m-am mutat cu bagajeÎntr-un bloc cu 8 etajeȘi cu lift de fier forjatHancu a venit la mine și mi-a spus să mă țin bine fiindcă e consolidatIngineri din primărie ne-au garantat suta-n mie că-au făcut lucru betonDar ne-au spus să avem mai frate, doar ca eventualitateȘi-o icoană pe balconCăsuța noastră cu bulină roșie, astăzi … Citește mai mult