curtenie

Tu, cei cu curtenie,În glumă-și doreștiSă-ți spun a mea iubireÎn versuri franțuzești.Dar eu sunt melancolicȘi nu știu să răspund,Nu pot să îmbrac în glumeTaina ce o ascund.Tu râzi și razimi capulDe umărul-mi încet,Și-n ochii mei îmi cauți,Vicleană, așa cochet.Tu vezi că în iubireNu știu ca să glumesc,Nu-ți pare oare bineC-atâta te iubesc?