cuibul

Și cine vine singur către sineCu-ntreaga lumii-nsingurare vine.Îndurerarea lui trăiește oarbă,Vederea lui nimic nu ține minte,Frunze și ramuri nu se fac desime,Nepricepută-i gura lui de iarbăDând păsării preț de-adâncime.Și cine vine singur, singur pleacă,Vederea lui nimic nu ține minte,Nici pasărea ce i s-a plâns săracăDe viața ei sălbatec de cuminte,De moartea ei din cuibul de … Citește mai mult