cufundare

Seara, când prin aurita vară spre casă pășim,Umbrele cu noi sunt sfinte fericiri.Blânde vițe verzi în jur, îngălbenesc grâul,O, fratele meu, ce liniște e-n lume.Îmbrățișați ne cufundăm în apa-albastră,Întunecatele grote, melancolie masculină,Pe subțiri poteci încrucișează descompuse drumuri,Noi însă fericiți ne odihnim în soare-apune.Pace, unde culorile toamnei luminează,La căpătâi foșnește nucul, trecutul nostru vechi.