cu spatele

Ceasul s-a-ntors cu spatele la timp.Era bolnav ceasul şi, simţindu-şi sfârşitul,Poate că s-a gândit şi elLa un rai al obiectelor care mor,Unde ceasurile se potrivesc singureDupă inima lui DumnezeuŞi deşteptătoarele sună şi ziua şi noapteaÎnvierea stelelor.A văzut însă cu limba cea mareCă e absurdŞi a murit simplu, de tot,Întorcându-se cu spatele la timp.Iar eu, sufletul … Citește mai mult