Victor Eftimiu – Cu Morile de Vânt
Cu morile de vânt, cu DulcineeaLuptând, iubit, cumplit, dar fără ură.Apoteoză anii mei trecură,Îmi știe universul epopeea.Cu zâmbetul pe frunte și pe gură,Am adorat, am preamărit femeia.O, tu, ce mi-ai rămas o viață, feeria,Înseninează trista mea figură!Am ocrotit orfanul și lăuza,Și dacă o nălucă-mi fuse muzaȘi Rozinanta mea de-a fost mârțoagă,Răspundeți voi, ce-n glume și … Citește mai mult