Federico Garcia Lorca – Cu Fruntea-n Pământ
Cu fruntea-n pământ, cu gândul în înaltmergeam, mergeamși pe-a timpului cale,căutând o dorință viața mea se avânta.Lângă un drum cenușiuvăzui o livadă în floareși-un trandafirplin de lumină, plin de viațăși de durere.Femeie, floare ce se deschide-n grădină:trandafirii-s ca trupul tău feciorelnic,cu mireasma-i inefabilă, fină,și-a sa nostalgie pentru tot ce e trist.