crizantema – Versuri.pro

Dimitrie Anghel - Crizanteme

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Se trec și florile de toamnă, cele din urmă flori, și-n casă
Lângă oglinzile-obosite, o fată șubredă și pală
Preschimbă florile în vase, evlavios ca o vestală.
– Mor florile mâhnite, toamna, în casa cui n-a fost mireasă..
Înc-un mănunchi, și câte visuri și primăveri – câtă ruină!
Dac-ar avea grai ca să spuie, oglinda câte n-ar mai spune:
A tale brațe obosite putere n-ar avea s-adune
Troienele de flori bogate, culese zilnic din grădină.
Norocu-ntăilor brândușe culese-n zori de zi pe rouă..
Cum s-a trecut, și cum trec toate pân-vine moartea să te cheme;
Azi vasele-s împodobite cu triste flori de crizanteme:
În lacrimi tremură oglinda ca fața apelor când plouă.
Și-mbrățișați alături plângem, plângi blândă, candidă vestală,
Din lacrimi liniștea sporește, ș-a fi târziu pricepi ce-nseamnă.
Brândușele-nfloresc de-a pururi și poate soarele de toamnă
S-o-nduioșa ca să-ți arunce pe frunte mândra lui beteală.

Matsuo Basho - Un Călugăr Înghite Ceai De Dimineață

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un călugăr soarbe ceai de dimineață, / e liniște, / înflorirea crizantemei. →

Nimeni Altu' feat Ydn - Keri & Nimeni Altu' - Crizantema (feat. YDN)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Arta-i o floare sortită să piară pentru a înțelege mai bine omenirea
Frumusețea vieții și fericirea și asta mi-a fost îndeletnicirea
Arta ne alină durerea, ne face să râdem, ne face să plângem
Arta trezește plăcerea, e și terapia și teama ce-o înfrângem
Vagon de tren expres unde primează în veci expresia sufletului
Arta vindecă spiritul, în întuneric e lumina văzduhului
Arta te face mai bine, e un schimb de cunoștințe și reflexii asupra vieții, recunoștința creației de fapt, tot ce recită poeții
Arta e ultima pictură de apă pentru o societate în deșert și pentru umanitate rămâne singurul ei testament
Arta e libertatea pe care o aveam atunci când eram copii și ne jucam, eram săraci și zâmbeam creând ceva din puținul pe care îl aveam
Arta e cutia de valori a pământului, e libertatea deținutului, e văzul orbului și vocea mutului
Arta e sunetul surdului
Arta e comoara sufletului ce rămâne în timp, dincolo de spații
Arta e o fotografie mai vechie a unei întregi generații.
Zâmbești trist din poze acum, o umbră mută-n flori din scrum
Dă-mi nopți prea lungi să ne visăm cu flori de mai să ne-mbătăm
C-aș vrea s-asculți ce-ți cânt acum, e tot ce duci pe al vieții drum, e tot ce doare când n-ai somn, e crizantema mea din păr.
Aș vrea să zbor prin nori de dor să te cuprind când totu-i gol și să pictăm chipuri în ploi, aș vrea să nu uităm de noi

Ady Endre - În Sălajul Vechi cu Hârtoape

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În Sălajul vechi, cu hârtoape,
Sub șapte pruni frunzare,
Sufletul a stat un mileniu.
Ca salvie de câmp adormise
Și-n crizantemă tristă e viu
În Sălajul vechi, cu hârtoape.
În Sălajul vechi, cu hârtoape,
Sub șapte pruni frunzare,
Să fi stat înc-un mileniu,
Când, vin vremuri cu minuni.
Oh, vai mie, că iar e viu
În Sălajul vechi, cu hârtoape.

Victor Eftimiu - Crizanteme

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Așteaptă-mă diseară la fereastră
Cu ochii triști, cu fruntea visătoare..
Am să-ți aduc un braț de crizanteme,
Să-mpodobim iubirea care moare..
Am să-ți aduc un braț de crizanteme..
Sunt flori târzii, sunt florile din urmă,
În viața lor e moartea primăverii,
Cu viața lor iubirea ni se curmă..
Așteaptă-mă diseară la fereastră
Cu fruntea-n mâini, cu ochi pierduți în vis –
Am să-ți aduc un braț de crizanteme
Și cel din urmă cântec ce ți-am scris..

Victor Eftimiu - Flori de Mai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În jurul meu se-ntinde un câmp de flori cochete
Sunt flori albastre, roze, flori albe, violete,
Ce dorm în raza lunii, atâtea mii de flori,
Iar luna le pălește plăpândele culori..
Petalele se pleacă.. Albastrul le-ncunună
Cu rouă-n diamante, din stele și din lună
Iar vântul ce s’abate pe margini de cărări
Le-ndoaie, le-nfioară în spasm de sărutări..
O, flori albastre, roze, flori albe, violete
V-am mai văzut odată cum prinse’n blonde plete
Vă veștejiți de jalea frumoasei ce murea
Cu voi, cu fericirea, cu toată viața mea..
Târziu, apoi, în toamnă, o floare mortuară
Pălea în locul vostru pe fruntea de fecioară
O tristă crizantemă al cărei vag parfum
Îl simt de pretutindeni în jurul meu, și-acum,.
Și-acum când vă plecarăți de rouă, raze, vânt
Ca fruntea de regină de-o scumpă diademă
Pe câmp plutește parcă o vrajă de mormânt
Iar vântul poartă’n zare parfum de crizantemă.