Mihai Eminescu – Criticilor Mei

Multe flori sunt, dar puțineRod în lume-o să poarte,Toate bat la poarta vieții,Dar se scutur multe moarte.E ușor a scrie versuriCând nimic nu ai a spune,Înșirând cuvinte goaleCe din coadă au să sune.Dar când inima-ți frământăDoruri vii și patimi multe,Ș-a lor glasuri a ta minteStă pe toate să le-asculte.Ca și flori în poarta viețiiBat la … Citește mai mult

Aleksandr Puskin – Criticilor Mei

O, criticul meu rumen, glumeț cu pântec mare,Tu, care timp de-un secol să râzi ai fi în stareDe galeșa mea muză, hai vino-ncoa, puțin,Să încercăm să-nvingem afurisitul spleen.Privește: niște biete cocioabe prizărite,Și mai încolo șesul, ogoarele-nnegrite,Și cerul scund, deasupra, cu nouri deși și suri.Ei, unde-i lanul de-aur, umbroasele păduri,Unde-i pârâul? Lângă zăplaz, în curte, iată,Doi … Citește mai mult