cristale nostalgice

Timpul uitat prin noiașezatpe semne, pe oase,pe nesimțite a crescut,asemenea unor cristale nostalgice,de vis transparent.În păsările moi de ceațăsună prelung amintirea,un zvon rănit de întoarceri,zvâcnind,de parcăfiecare pas ce ni-l clatină,înclinarea acestor drumuri târziidin adâncul nostru stârneșteun clopot și altul,o cascadă de clopote.Și în timp ce trecem prin toamnă,gândindcă nu ne-a rămasdecât dragostea,oasele noastre vibrează prelungde … Citește mai mult