Mircea Ivănescu – Conversație Mondenă
M-am aplecat mult către ea peste cristalele impureale paharelor arzând liniștit, să-i spun – „rochia ta”(dar nu-i priveam fața, nu o vedeam) – „abiaacum văd, ai o rochie violetă”. (acele dureale alcoolului îmi zgâriau fața, ca atuncicând mergi prin zăpadă, în soare.) „Ai o rochievioletă”, îi spuneam surprins. (și eca o flacără aderentă care te … Citește mai mult