crepuscul la tomis

Pe mare-n asfințit,Și vântulÎmi poartă barca pe cărareaPe care soarele și mareaSe-mbrățișează cu pământul!Din larg,Ca niște mici fragmenteDesprinse din albastrul infinit,Înamoratele sireneApar cu gesturi indecenteȘi-n cinstea mea încep să-noatePe spate,Cu câte-un far aprins sub gene,Ce-mi luminează-n asfințitTemutul semn de întrebareCu care marea m-a-nfrățit!Iar eu –Pornit în căutareaFrumosului din sufletȘi din rime –Un vagabond pe care … Citește mai mult