Johann Wolfgang Von Goethe – În Crengile Încărcate
În crengile-ncărcatePrivirea să ți-o pierzi!Și fructe ți se-arateÎn coji nespus de verzi.De mult atârnă eleȘi nu-și știu rostul lor,Iar ramurile greleLi-s leagăn răbdător.Dar pururea-n găoaceSe coace-un sâmbure brun;Lui aerul îi placeȘi-un soare cald și bun.Plesnește coaja; poateSă cadă vesel el.Și cânturile-mi toateÎn poală-mi cad la fel.