Radu Gyr – Creanga de Aur
De mult nu-mi mai stau frunze pe lemnele seci,De mult suciturile mele uscateScot gheare din noduri şi gheare din cioate,Cerând parcă milă cotitei poteci.De mult spânzur umbre, de mult sun a vreasc,Dar uneori, noaptea, când vântul se roagă,Când luna îmi mişcă năluca oloagăŞi-n crengi deznădejdea spre ceruri mi-o casc,Sub coajă aud tresăriri ce mă dorŞi-o … Citește mai mult