craii de curtea veche

Mateiu Caragiale – Craii de Curtea-Veche (Fragment) – Poem în Proză

de

Astăzi, după atâția ani, îmi pare că-l mai aud. Vorbea măsurat și rar, împrumutând spuselor cât de neînsemnate farmecul glasului său grav și cald pe care știa să-l mlădieze și să-l învăluie, să-l urce sau să-l coboare cu o fericită măiestrie. L-am însoțit ascultându-l cu o plăcere crescândă în umbra acelei seri aproape mistice căreia … Citește mai mult

Foisorul De Folk – Craii de Curtea Veche

de

Cine vrea mă scuipăScuipă cine-o vreaEu mereu tot urcuUrc pe GolgotaPielea-i sânge și scuipatPielea și țărânăTu-mi ungi trupul cu balsamNumai cât pui mâna.Ce-am avut avutulAl nevestei eCoroană de spiniȘi sceptrul trestieazi mă duc mereu la dealsă urcu și plânguDoar un bot de carne rosCa-n maica pruncu.Mulțumescu-ți DoamneLucri noapte ziSă mă pot în tineÎnsumi odihniSă dau … Citește mai mult

Florența Albu – Où Sont

de

Craii de Curtea-Veches-au rătăcit în burg.Se-nfiripaseră-n amurgdin praf de dărâmături,în strai vetust –fantoșe melancolice și grave,cu-nțepeniri nerafinate în ținută,cu ochii stinși, în fața mască pală.Treceau pe străzi, alături,în pulberi violete de amurg,pe lângă șantiereși marmoree coloane albecu pas molatic.Mais, où sont, où sont?..Le duce-amurgulsă le-nece-n noapteprecum grădinile în rouă.