Corpul uman – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Odă Hematiei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ați fost cândva o hematie;
Globul rostogolit arterial
Și efemer și sursă d-imortal..
Pierduta ce-o primești și te reînvie?.
Este misterul cărăușului de viață,
Îți este butelia de-oxigen;
Cu hemoglobina-ți dă roșu la față..
Pe ea o pierzi la timp de recviem!.
E plină de metale prețioase;
E crom, e aur, platină-i și fier,
Tot ea e porfirina ce-ai în oase..
N-ai cum s-o reproduci, ea nu e ser!.
Își schimbă forma plată la nevoie
S-ajungă-n labirint de capilare;
E creator de Einstein sau de „Domnul Goe”..
E solul inimii din cap până-n picioare!.
Nu numai apă suntem și eteric
Suntem, ușori de gaze-n molecule,
Legați unii de alții atmosferic,
Schimbându-ne umanitatea prin globule!.
E taleru-aruncat de discobol,
Este „moneda” schimbului de piață
În maratonul vieții de la pol la pol..
E sfoara mea de pe mosor.. și-i sunt paiață!

Carlos Drummond De Andrade - Metafizica Corpului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pentru Sonia von Brusky.
Metafizica corpului se întrezărește
în imagini. Sufletul corpului
își modelează în fiecare fragment muzica
sferelor și a esențelor
dincolo de simpla carne și de simplele unghii.
În fiece tăcere a trupului se identifică
linia sensului universal
care îi imprimă formei secunde și tranzitive
solemna marcă a zeilor
și a visului.
Printre frunze surprinzi
la ultima nimfă
ceea ce la femeie încă mai e ram și rouă
și, mai mult ca natura, gândul
despre unitatea inițială a lumii:
femeie plantă briză mare,
ființă telurică, spontană,
ca și cum ea ar fi ramură
din infinitul arbore care condensează
marea, soarele, sarea, suflul acru al vieții.
De extaz și cutremurare se scaldă privirea
în fața luminoasei fese opalescente,
coapsa, pântecul sacru, promis
ritualului de a exista, iar apoi tot ceea ce trupul
rezumă din cealaltă viață, și mai înflorită,
în care am fost cu toții pământ, sevă și iubire.
Iată că se ridică ființa, în transparența
perfectei înfășurări.

Cantece pentru copii - Degetelele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ne jucăm, ne jucăm
Cu degetul mare noi ne jucăm
Când degetul mare a obosit,
Arătătorul a și sosit
Ne jucăm, ne jucăm
Cu arătătorul noi ne jucăm
Când arătătorul a obosit
Mijlociul a și sosit
Ne jucăm, ne jucăm
Cu mijlociul noi ne jucăm
Când mijlociul a obosit
Inelarul a și sosit
Ne jucăm, ne jucăm
Cu inelarul noi ne jucăm
Când inelarul a obosit
Mititelul a și sosit
Ne jucăm, ne jucăm
Cu mititelul noi ne jucăm
Când mititelul a obosit
Palmele au și sosit
Ne jucăm, ne jucăm
Cu palmele noi ne jucăm
Când palmele au obosit
Pumnişorii au și sosit
Ne jucăm, ne jucăm
Cu pumnişorii noi ne jucăm
Când pumnişorii au obosit
Picioarele au și sosit
Ne jucăm, ne jucăm
Cu picioarele noi ne jucăm
Când picioarele au obosit
Ochişorii au adormit.

Carl Sandburg - Omul În Mers al Lui Rodin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Picioarele țin trunchiul la distanță de pământ.
Și iată-ne aici în fața unui adevărat poem al picioarelor.
Puteri ale oaselor și tendoanelor ridică pântecul și plămânii
Din lut și deasupra humei unde ochii se uită și-urechile aud
Și brațele pot bocăni cu ciocanul, trage cu pușca și mâna motoare.
Ne faci a ne simți
mândri de picioarele noastre, bătrâne.
Și ai lăsat capul deoparte,
Craniu-i totdeauna socotit un fărâmicios megieș al gleznelor.

Kabir - O, Prietene! Trupul Acesta E Lira Lui

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

O, Prietene! Trupul acesta e lira Lui,
El o strunește și scoate dintr-însa melodia
lui Brahmă.
Dacă strunele plesnesc și se lenevesc degetele,
atunci în pământ să se-ntoarcă
acest instrument care-i făcut din pământ.
Kabir spune: „Nimeni alt decât Brahma
nu-l poate face să cânte. ”

Ion Caraion - Obiectul-Ghid

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Un ochi mare ca o smochină fanată
Schelete la rând răsărite-n viitorul
Dublului nud agonic var
Apropiere care ne-alungă
Triunghiuri în dezordine
Ochiul un triunghi
Încheietura cotului, altul
Tibia triunghi
Triunghiuri umeri crupele
Fața triunghi
Mă bârfesc sânii
Sânul drept ca o farfurie lipită
Cu sâmburi ascunși sub octogonul masacrelor
Brațul stâng deprimant la infinit
Colț de rinocer, sânul stâng umărul inimii.
Și-amăgirea din această copită
Spirală acasă la cine
E acuma deșert și turmă
De mistere sterpe?