corbii – Versuri.pro

Christian W Schenk - Toamna Corbii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Vânt de toamnă bate-n frunze,
Crengile s-adie,
Stropii vinurilor vechi
Au plecat din vie.

Vânt de toamnă suflă fumuri
– amintiri plăcute –
Dinspre zilele furate
Verilor avute.

Vânt de toamnă-i amintește
Apei, ce-și strecoară
Clipocitul încă treaz,
Să curgă spre moară.

Vânt de toamnă-ngălbenește
Paginile goale
Peste care corbii tăi
Dau pe rând târcoale.

Mihai Codreanu - Corbii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Din iarna sufletului meu porneşte
Un stol de corbi spre zările cernite:
Sunt dorurile mele neîmplinite;
Şi-n iarnă cugetarea-mi viscoleşte.
În gemete pustii se prelungeşte
Ca-n golul unei vetre părăsite;
Şi corbi sporesc în cete înmiite..
Şi stolul tot mai jalnic croncăneşte!..
Nu văd în zări nici urma unei stele;
Doar viscolul din gândurile mele
Tot mai pornit prin gerul lui mă poartă..
Iar corbii, presimţindu-şi trista pradă,
Spre inima-mi pe jumătate moartă
Îşi năpustesc sălbatica grămadă..

Traian Demetrescu - Corbii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pe plopii ninși
Coboară corbii-n pâlc de doliu,
Cernesc al iernei alb lințoliu,
Și, triști, de foame par învinși.
Cugetători,
Privesc pe cer, privesc departe;
Pe când un glas de vânt împarte
Un cântec care dă fiori.
În cimitir,
Pribegi, s-au adunat la sfadă;
Iar sub uitare și zăpadă
S-ascund mormintele în șir.
Și pe când trec,
În a crepusculului oră,
Spre groapa unde doarme-o soră,
Și-n suflet plânsul îl înec;
În aiurări
De spaimă inima mea moare.
Acoperite de ninsoare,
Pierdute sunt orice cărări.
Și mă învinge
Un gând amar, știind că-odată
Și peste groapa mea uitată
Vor trece corbii și va ninge.

Gabriela Melinescu - Corbii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Peste câmpia ninsă nimic nu exista,
umblam ca în lichide orbii.
Chiar fără trup, cineva se străduia să fie,
când au venit deodată
parcă ținuți de-o mână deasupra noastră
corbii.
Astfel s-a petrecut și după-amiaza.
Câmpia de ea însăși s-a desprins.
Un animal cu vlagă a-nceput să crească
pe sub calota albă
s-a umflat zăpada gata să plesnească.
Și noaptea s-a mișcat ceva,
un mușchi al aerului, un miros stafie,
când au venit deodată
parcă ținuți de-o mână deasupra noastră
corbii aruncând
umbre de oameni pe câmpie.

George Lesnea - Inserare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Își surpă dealurile umbra pe șesurile solitare,
Amurgul bâjbâie spre noapte pe cerul vânăt și străin.
Cu aripele plumbuite de ani și multă depărtare,
Deasupra târgului trec corbii sau poate solii beznei vin?
Simțim cum ne lovește-n suflet amarul gândului și-a vorbii,
De inimă ne mușcă toamna sau poate mușcă vreun strigoi?
Ce spune clopotul de seară? Ce fac prin aer oare corbii?
Se ceartă lung cu veșnicia sau poate că vorbesc de noi?

George Bacovia - Gri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Gri.
Plâns de cobe pe la geamuri se opri,
Și pe lume plumb de iarnă s-a lăsat;
„I-auzi corbii!” – mi-am zis singur.. și-am oftat;
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.
Ca și zarea, gândul meu se înnegri..
Și de lume tot mai singur, mai barbar, –
Trist, cu-o pană mătur vatra, solitar..
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.

Arthur Rimbaud - Corbii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Doamne, când câmpu-i îngheţat,
Când în cătunele sărace
Al clopotelor vaier tace..
Peste-al Naturii câmp uscat
Din cerul tău adânc şi mare,
Frumoşii corbi fă-i să coboare!.
Ciudate oşti de corbi năuci,
Ferit de vânturi cuibul nu vi-i!
De-a lungul galbenelor fluvii,
Pe drumurile cu vechi cruci,
Peste tranşei, şi gropi, şi şanţuri,
Abateţi-vă-n negre lanţuri!.
Peste-ale Franţei mari câmpii,
Unde dorm noii morţi, – daţi roată
Ca fiece drumeţ să poată
Să cugete. De-aceea, fii
Un vestitor al Datoriei,
O, neagră pasăre-a veciei!.
Dar, sfinţi ai bolţii, zugrăviţi
În vârfuri de stejar – caice
Pierdute-n nopţi, – pe pitulice
Lăsaţi-o celor ţintuiţi
În ale ierburilor carceri
De-nfrângerea fără întoarceri!