Grigore Alexandrescu – Corbii și Barza
Corbi și barză.Pe-o câmpieMare, bogată,Urma odatăO bătălieAspra, cumplită, neasemănată,Încât cadavre nenumărateZăceau grămadă neîngropate.Corbii îndată luara știre;lacomi de pradă, ei navalira,Și cu grabireAci sosira.Și după ce mâncară, și după ce băurăMult sânge, începurăC-un glas îngrozitorSă cânte cina lor.Barza cea simțitoare,Care pe om iubeșteȘi-n preajma-i se nutrește,Văzându-i, de departeLe striga: „Cum se poateAșa nerușinare?E locul pentru cină? … Citește mai mult