Cosmo feat Psihotrop – Pene de Corb

Penele sunt semnele c-apar problemeleDe vreme ce relele vin așa devremeOmul nu știe când să semene și sunt și seceteTre’ să cerceteze, își dorește să semnezePoți să falsezi și să vezi cum te consumăSau, să te ascunzi și să aduni numai ranchiunăOricum, corbu’Își dă ocolu’Și abia după ce obține ce vreaÎși ia zborul!Ghearele lui te … Citește mai mult

Hau Denis Alexandru (Dnx) – Muza

Era frumoasă, avea ochi fragezi de copilăPierduți în timp și regăsită-n ochii meiZâmbet forțat, cu pardesiu, dantelă finăÎngenuncheau și Zeii-n fața ei.Ținea un corb pe-ncheieturăȘi încheia sute de vieți când se sfârșeauEa nu vorbea, știa, tăcea din gurăȘi visele-n palmă-i rămâneau.Era puternică-i puteai citi amintirileO atingeai dar nu aveai cum s-o atingiEa nu plângea pentru … Citește mai mult

Grigore Alexandrescu – Lebăda și Puii Corbului

LEBĂDA ȘI PUII CORBULUI.Lebăda odată-aflase(Însă cum se întâmplase,Nu pot să vă dau cuvânt)Cum că într-un colț de lume,Într-un loc cu mare nume,Și pe un frumos pământ,Niște păsări osândite,Corbi de câțiva ani numite,În primejdie trăiesc.Lebedele au din fireO ciudată presimțire,Care este dar ceresc.Asa, să le izbăvească,Cu o râvnă părintească,Ea pleca până în zori.Ajungând într-o livede,În culcuș … Citește mai mult

Grigore Vieru – Interior

Zice corbul negru,Negru ca un hău:– Tu de ce iertăriiNu pleci capul tău?– N-am spurcat fântână,N-am răpit lăicer,Corbule, iertareEu de ce să-ți cer?Zice corbul negru,Corbul uneori:– Sus de ce ții capul,De ce nu-l cobori?– N-am ucis pe nimeni,Numai am născut,De ce-aș merge oareGârbov și scăzut?Vine corbul, suflăÎntr-un colț de nai,Întrebând ironic:„Tot mai cânți? Ei, hai! … Citește mai mult

Georg Trakl – Corbii

Peste negrul ungher, la amiază,Cu țipăt puternic vin corbii de zor.Rănesc o cerboaică cu umbrele lorȘi-ursuzi îi zărești cum se-așază.O, cum tulbură liniștea brunăÎn care-un ogor e-n extaz,Cum o femeie presimte-un necaz;I-auzi cum se ceartă-mpreună.Pentr-un hoit ce miroase prea tare,Și brusc se aștern către nord și dispar,Precum un convoi funerar,În văzduhul vibrând de-ncântare.

George Bacovia – Amurg De Iarnă

Amurg de iarnă, sumbru, de metal,Câmpia albă – un imens rotund –Vâslind, un corb încet vine din fund,Tăind orizontul, diametral.Copacii rari și ninși par de cristal.Chemări de dispariție mă sorb,Pe când, tăcut, se-ntoarce-același corb,Tăind orizontul, diametral.

Giorgios Seferis – Raven (In Memoriam E. A. Poe)

Ani ca aripi. Ce-și amintește corbul nemișcat?Ce-și amintesc morții la rădăcinile arborilor?Mâinile tale aveau culoare de măr ce cade,și vocea asta joasă, revenind mereu!Călătorii din larg privesc pânza și steleleaud vântul, aud dincolo de vânt cealaltă mareca o scoică închisă lângă ei, nu audaltceva, nici nu caută-n umbra chiparoșiloro imagine pierdută, o monetă, nu se-ntreabăce-și … Citește mai mult

Eugeniu Speranţia – Izvodul Corbilor

Urme ciudate de corb, în grădina pustie și ninsă,Scriu pe zăpadă un text, inspirat din secretele sorții.Vântul citește din zbor și presară deasupra zăpadă…… Sigur că-l tulbură greu mărturiile păsării negre.Însă, purtând peste tot aceleași îndemnuri sinistre(Chiar dacă nu se găsesc priviri să culeagă izvodul),Corbii aleargă și scriu prin toate grădinile lumii.… Semnele trec și … Citește mai mult

Edgar Allan Poe – Corbul

Cândva, într-un miez de noapte grav, cum m-aplecam, trist și firav,Pe niște-adânci și rare scrieri dintr-un de mult uitat izvor,Cum stam aproape dormitând, aud un sunet răsunândCa al cuiva ușor batând, batând la ușa mea-n pridvor.„E un oaspete” – mi-am zis atunci – „batând la ușa mea-n pridvor.Aceasta e și-atâta dor”.Ah, îmi aduc aminte clar, … Citește mai mult

Lucian Blaga – Corbul

Câmp alb. Descinde-ntrupat din funingeiun corb. Îl vezi, fetița mea, Ana?În toamnă pe-aici se stingea aurie povestea,țâșnea veverița, cădea castană.Corbul își măsură pasul, scrie-n zăpadănou testament, sau poate o veste cerească,pentru cineva care ar trece prin țarăși n-a uitat de tot să citească.Noi, oamenii, noi am uitat.