Daniel Vişan-Dimitriu – Corabia Nebunilor
Plutește,Iar prin vele nebunii se ascundDe ochi ce-n veșnicie aruncă raze reciDin arcuri zămisliteÎn haosul profundPrin îndoirea-n jarulA mii și mii de veci.AtârnăDe-o frânghie, c-un rictus fericit,Eroul din Ithaca ce s-ar fi vrut ‘napoiLa buna Penenelopă,Dar pieptu-i dezvelitArată ascuțimeaSuveicii de război.NebuniiDe prin valuri, mai strigă-n cer, la sfinți,Că-s bonaparți și hitleri, adami, vestiții regi,Vlăstarii-acelor îngeriCăzuți, … Citește mai mult