Ion Caraion – Febre II
Scurmată-n câmp de taur cu copitala prânzul mic al vacilor, când urmași-o lasă-n umblet ca pe-un martor turma,creștea-n bătaia vântului răchita.O pulbere de puf de păpădiezbura-mprejur, turnând pe cicatrice,nu arșița alcoolului ce-nvieîn frunza verde-a tufei de glădice,și nici nisipul cald la mers ce-ndeamnă-alânoase toropeli pe verzi gorgane,sub ugerele ciurdelor cerbanecu țâțele ca lostrițele toamna,ci bolnav … Citește mai mult