copilarie trista – Versuri.pro

Stefan - Ștefan - Mesaj Necunoscut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Asta a fost povestea unui copil mai diferit,
Era altfel de noi și de părinți doar umilit,
La 10-11 ani părinții lui s-au despărțit,
Au luat-o pe căi diferite într-o seară a venit și a auzit.
Nu știa ce să mai spună,
Știa că viața lui se schimbase într-o secundă,
1 minut din viață, 1 minut și multă ceață,
Înc-o floare ofilită privea viața c-o altă față.
A făcut 18 ani, copilul s-a maturizat,
Trebuia să facă bani, stătea pe afară doar plecat,
Tatăl lui îl aștepta să vină acasă,
Greutatea te lovește când nu te simți acasă și se lasă.
Nu știa ce să mai facă,
N-avea bani, strângea degeaba, viitor picat în baltă,
Trebuia să facă ceva, să facă bani,
Mereu durere-n suflet, el pe afară treceau ani.
De mama lui
Nu știa nimic.
Mesaj necunoscut (mama lui ca a murit)
Și s-a stins, viața lui este calvar,
El se tot zbătea, niciodată nu zâmbea.
x2

Jack-P (George Mocanu) - Tată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

VERS I:
Era o zi banală,
Veneam ca orice om pe lume
19. 08. 96′, aveam deja un nume
George Mocanu mă numesc.
Şi ceva firesc
Am învăţat să plâng înainte să-nvăţ să zâmbesc
E şi normal, nu? Dar asta până creşti
Eu nu prea ştiam ce-nseamnă să zâmbeşti.
Că tata ţipa: „Hai gata? Ce plâng atât?”
Eram copil.. nu ai fi vrut să-ţi dau şi bani cu împrumut?
Era nasol, că-i plăcea cam mult să bea
Credea că îl calma, îl relaxa.. sau asta îmi spunea.
Până venea de unde stătea şi bea,
Şi făcea scandal. Ţipa şi arunca cu tot ce prindea,
Şi uite-aşa eu am trăit crezând
Că toţi taţii sunt la fel, numai până când.
În parc, ceilalţi erau cu tatăl lor,
Şi eu nu înţelegeam de ce nu poate fi la fel şi tatăl meu!.

REFREN:
Îmi pare rău, mamă..
Nu ţi-am adus doar bucurii
Îmi pare rău, tată..
C-ai uitat că ai 2 copii.
Îmi pare rău..
Că am crescut înainte de timp
Îmi pare bine-n schimb,
C-am învăţat de mic să simt.
Îmi pare rău, mamă..
Nu ţi-am adus doar bucurii
Îmi pare rău, tată..
C-ai uitat că ai 2 copii.
Îmi pare rău
Că am crescut înainte de timp
Îmi pare bine-n schimb,
C-am învăţat de mic să simt.

VERS II:
Între timp am mai crescut, dar mă simţeam lovit
Ştiam că-s diferit, nu aveam un cămin prea fericit.
Eram încă un copil când sormea s-a născut,
Deşi tata n-ar fi vrut, cică îl costa cam mult.
Eu aveam 6 ani şi 2 luni atunci,
„Sormeo până să zâmbeşti, o să înveţi să plângi”..
Dar nu-i nimic, e normal. aşa credeam.. Când eram copil.
Când visam mă şi trezeam şi era nasol de tot,.
Că-l auzeam pe tata cum intra în casă tot beat mort
Şi iar scandal, şi ştiam că tot ce mă alină
Era gândul că poate într-o zi n-o să mai vină..
Nu e normal, îmi pare rău, dar tată! Eu n-am tată..
E doar un tip ce-a locuit cu noi în casă odată.
O spun acum şi chiar nu-mi pasă ce cred unii,
Fiindcă tata e doar o suma de căcat de la sfârşitul lunii..

REFREN:
Îmi pare rău, mamă
Nu ţi-am adus doar bucurii
Îmi pare rău, tată..
C-ai uitat că ai 2 copii.
Îmi pare rău.
Că am crescut înainte de timp
Îmi pare bine-n schimb,
C-am învăţat de mic să simt.
Îmi pare rău, mamă..
Nu ţi-am adus doar bucurii
Îmi pare rău, tată..
C-ai uitat că ai 2 copii.
Îmi pare rău
Că am crescut înainte de timp
Îmi pare bine-n schimb,
C-am învăţat de mic să simt.

Puya feat Aris - Poveste De Copil

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Stai jos!
Stai, mă, jos!
Stai acolo așa, cum ți-am spus!
Hâ.. Ce, ți-e frică? Hă?
Răsfățatule..
Sun-o pe mami..
Am și-acum în cap, când au plecat
Am rămas al nimănui, de fapt
M-au pupat,
M-au mințit că mă iubesc cu adevărat
De atunci am jurat că o să fac doar ce am în cap
Bunica a devenit mama
Nu, nu mi-am dat seama
Cui trebuia să îi spun, pe cine să sun când mă mai lua teama
Aș putea să fiu decorat
Câte războaie am îndurat
Câte bătăi, căzături pe asfalt
Trebuia să merg înainte și să tac
D-aia sunt dus, eu ți-am mai spus
Ești pentru mine doar un fraier în plus
Da, doar un fraier în plus
Stai acolo jos, rămâi unde te-am pus!.

Refren:
Eu am crescut sub umbra lor
Încă mă doare lipsa lor
N-am să cer un ajutor
Chiar dacă mă sting de dor
În jungla lor sunt vânător
Cu pumni de fier,
Sufletul meu devine un revolver ce trage
În jungla lor sunt vânător
Cu pumni de fier,
Sufletul meu devine un revolver..

Cine știe cum e să fii fără tată
Sau fără amândoi odată
Toți te vor fără pată, tată
Să nu greșești niciodată
Lecțiile mă plictisesc mult
Și oricine-mi ține lecții, d-aia nu-l ascult
Unde dracu’s binevoitorii de căcat
Când stăteam singur în parc
De ziua mea, cine m-a sunat?
Acum e prea târziu, trec la atac
O să fac ce o să fac
D-aia mai mereu te bat, când te prind în parc.

Stai drepți, cum te pun eu
Sunt un derbedeu, și-am fost dat la o parte
În sufletul meu știu doar eu
Cât de greu a fost, să merg mai departe
Nu sunt ca tine, nu ești ca mine
Au trecut zile în care nu m-au întrebat dacă îmi e bine, nu-mi e bine
Am avut de picior legate bile
Pe inimă greutăți d-alea de sute de kile
Am așteptat o mama care nu mai vine
Sentimentele au fost străine, vine
Oare cu ce am greșit?
Mi-aș fi dorit, măcar un pic
Să fiu iubit, nu umilit
Ură nu am vrut să simt
C****, noi doi nu o să fim niciodată chit
Dacă mă gândesc un pic,
Tu ai totul, eu nimic.

Kydutz - Retrăind Amintiri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Uuu, aha, yea.
Era un copil oarecare
Într-o lume jivină
Era plin de ură
Dar sărmanul n-avea nicio vină
Parcă a fost născut să suporte
Numai durere și chinuri
Sufletul său era încă de mic
Împroșcat cu venin
N-a primit dragoste sau căldură
Doar ignoranță tot timpul
A crezut că va primi o lumină și-o speranță
Că de mic își privea părinții certându-se pe bani
Începuse să fugă de-acasă
Și s-o ardă printre golani
Mereu același subiect
Îl vedeam că plângea
Iar seara cu lacrimi în ochi la Cel de sus se ruga
Și își dorea
O familie în care să fie fericit
O lume normală la care la final să simtă c-a trăit
Însă fără rost
Parcă totul decurgea foarte prost
Și realiza
Că viața-n continuare n-are niciun rost
A pierdut tot încercând să scape de durere
Dar acest risc i-a dăruit și-o clipă de plăcere
Dorința de-a lupta, de-a îndrepta răul primit
De-a recupera timpul pierdut
Și de-a reface sufletul zdrobit
La șapte ani a murit bunica-su de ziua sa
Lacrimi au fost
Și-n loc de sărbătoare, zece Martie, o lacrimă-n plus
Poate așa a fost să fie
Poate mai mult decât atât
Pentru voi e nimic
Dar pentru el e durerea ce n-a trecut
Părinții divorțaseră
Toți nu mai voiau s-audă de el
Masa rămăsese singură
Nu se descurca de niciun fel
Trăia singur, tovarășii erau singurii ce-l mai ajutau
Dar nici ei nu aveau putere să-l scape de gândurile ce-l chinuiau
Ura pătrunsă a lumii se mai putea vindeca
Și cu toate acestea nu era zi în care nu regreta
Toată viața sa, a fost un chin, fugea de trecut
Însă l-a prins din urmă ce-l mai groaznic lucru i-a făcut
I-a luat tot ce-avea
Rămăsese orfan în propriul suflet
Până și ultimul rămășor de fericire din cel mai ascuns zâmbet
A crezut că timpu-a stat
Până a realizat
Că muzica l-a readus la viață
Și din pământ l-a dezgropat
Și așa a continuat
Să facă exact ce i-a plăcut
Încercând să uite de trecut
Și de tot ce-a avut
Și-a pus sentimentele pe foaie
Și-ncet încet a reușit
Acum e mulțumit
Chiar dacă-a rămas un suflet zdrobit
Și-a înțeles că cei ce putere i-au dat
Au fost cei pe care i-a uitat
Cu aceeași dorință arzătoare până a câștigat.
Aha, yea, uuu.

Refren:
A fost abandonat de corabia vieții
Aruncat în ocean
De aceea a fost singur
De fericire orfan
Acum regretă și speră că va veni înapoi
Și mai departe nu va mai avea parte de furtună și ploi.

Vacanta Muzicala - Copil Singur

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Mama mea și tatăl meu nu mi-i amintesc prea bine,
Ca să n-o mai ducem greu au plecat în țări străine.
Nu știu, poate-au strâns averi să-mi iau casă și mașină,
Însă știu că azi și ieri mi-a dat pâine o vecină.
Nu vreau banii, mamă, nu-s de cumpărat
Zilele în care nu m-ai legănat.
Nu vreau banii, tată, n-ai cum să plătești
Nopțile în care nu mi-ai spus povești.
De Crăciun am colindat și la cei ce m-au primit,
Fericire le-am urat lângă bradul împodobit.
Eu acasă nu vreau brad, vreau părinții mei să vie,
Vreau în brațe să le cad și să fie bucurie.
Nu vreau banii, mamă, nu-s de cumpărat
Zilele în care nu m-ai legănat.
Nu vreau banii, tată, n-ai cum să plătești
Nopțile în care nu mi-ai spus povești.
Într-o zi mă-ntorc acasă de la muncă din vecini,
Văd un teanc de bani pe masă și la masă doi străini.
Ei mă sărutau pe gură, dar eu nu înțelegeam,
Fiindcă nu simțeam nici ură, nici iubire nu simțeam.
Nu vreau banii, mamă, nu-s de cumpărat
Zilele în care nu m-ai legănat.
Nu vreau banii, tată, n-ai cum să plătești
Nopțile în care nu mi-ai spus povești.