copilaria amintirii

Soarele strălucește singur după-amiaza,Și liniștit tonul albinelor se oprește.În grădină șoptesc vocile surorilor –Acolo băiatul ascultă în șopronul de lemn,Făcând încă peste carte și imagine.Purtați tei de tei cufundați în albastru.Un stârc atârnă nemișcat înecat în eter,Prin gard se joacă forme de umbră fantastice.Surorile intră liniștite în casă,Și curând hainele lor albe micaVariație din camere … Citește mai mult