Gavril Rotica – Cântecul Unui Copil al Nimănui
Lăsaţi-mă în fum să şed,În fund de crâşmă-ntunecată,Şi fraţii vagabonzi să-i vădCu ochii tulburi cum mă cată.Lăsaţi-mă lângă pahar,S-arunc sub masă cartea vieţii;E vinul un venin amarŞi plâng când îi deschid pereţii.Lăsaţi-mi capu-nfierbântatS-adoarmă-n cântec de vioare,De sub arcuşul fermecatUitarea peste el coboare.Lăsaţi-mă aici, să-mi spuiViaţa scândurii de masăEu sunt copilul nimănuiŞi n-am nici drum, şi … Citește mai mult