convalescenta – Versuri.pro

Mircea Dinescu - Convalescența

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt o pictură umedă – mă zvânt la soare,
Muște mă duc scârbite pe picioare
Și îmi depun pe geamuri, pe lămpi și pe batiste,
Bojocii și ficatul, și mațele-mi foviste.

Costel Zăgan - Doină în Convalescență

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mult stimată primăvară,
până când o iarnă-amară?
Până când boală și vânt,
și pe-afară și-n cuvânt?
Până când doar întrebări
peste nouă mări și țări?
Unde-i oare Făt-Frumos,
l-ai trimis în iad pe jos?
Ne-ai lăsat ai nimănui,
patrie gust amărui.
Rai în gură, dar pe limbă
dracul garda iar își schimbă.
Gura dau ca s-o deschid,
dar pe buze crește-un zid.
Doamne, și cu cât vorbesc,
mă arde un dor ceresc.
Și genunchii prind a spune:
Doamne, încă-o rugăciune.

Geo Bogza - În Dimineața Aceea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În dimineața aceea
norii erau niște draperii fantastice
falduri de plumb ale unei uriașe cortine
care cădea deasupra orașului
și ne despărțea de el.
Noi eram atunci doi convalescenți
și ședeam cuminți pe malul lacului
în iarba înaltă și fragedă
a unui început de Mai.
Din larg vântul ne aducea în păr
stropi irizați de apă
și miresme ale depărtării
iar eu îți priveam tot timpul mâinele
și îți spuneam:
mâinele tale sunt frumoase
mâinele tale seamănă cu tine, Ioana Maria.

Omu Gnom feat Dj Undoo - Scoasă Din Conac

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Gata-i scoasă din conac arta pe scoarță de copac
Soarta e viața decodată, plata e gheața pe contract
Roata ia piața deodată, se-nvârte șansa drept dovadă
Ajunge plasa să se vadă ca dimineața pe zăpadă.
Cearcăne mari, ceartă-ne tare că suntem dedicați
Lovim delicat, le venim de hac cu venin din har
Eu am semnat cu mine un pact, m-a tentat un atentat
Și-am jurat că-o să scriu și când ajung cu moartea-n pat.
Dar până la un show final vin cu flow filant
Gata profilat să cutremur industria cu un nou bilanț
Șapte șapte primăvara ca la bloc
Cu slăvici la păcănele gata să moară cu noroc.
Dar Hip Hopul n-a murit, a supraviețuit și e-n convalescență
Mor alții de ciudă că-i nemuritor cumva-n esență
De asta rămân concentrat ca la un concert rap
Mâinile-n aer că restul sunt jaf orice fac.
Scratch.
Eu cu toba la bit sunt ca popa la birt
Mereu acolo la timp și gata de împărtășit
Las să cadă flow cascadă din școală și de pe stradă
Cu o tehnică păstrată cum pixul devine spadă.
Tac-pac, cuvântul la cap bag, sacadat,
Scena s-a cablat, Go-ul s-a cam dat
O-ul e original și face show-ul ăla tare
G-ul de la Gnom că e greu la cântare.
Veteran din subteran, mereu la curent, asta-i sinteza
Scriu piese să mă descarc și să mă-ncarc, zi-mi Tesla
Liric asta-i omorul, mă semnez autorul
Îi știu de mici pe toți și-au rămas tot mici ca-n Obor.
Legendar în recital, live și digital
Necesar ca un abecedar, iau nota zece clar
Industria e deja mâncată, pare dulce și e turtă
Și-ai mei și-au tatuat un loc pentru fruntea ei pe burtă.
Scratch

Lucian Blaga - Convalescența

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Să lași în urmă o iarnă cu viscole,
cu tenebre și suferinți, e ușor,
o, cât de ușor, când în martie
auzi, prin frunze uscate, mari osteneli,
un cărăbuș de aur
făcându-și drum în lumină. Ce sunet știut!
Când genele-n noapte se zbat
lăcrimând pe perna de cânepă,
totul s-aude la fel.

Ion Caraion - Convalescența

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Sub Hășmaul-Mare coborâse
cerul întreg. Târzie după-amiază.
Chioșcul din obsesii mai visează,
toropit de soare și de gâze.
Un arțar osos cu frunza rară..
Primii sâni.. și primele iubite..
Lespezile curții-mbătrânite
ne-au primit sub el odinioară.
Toamna moțăia în neguri burgul,
despuiat și dornic să se culce.
Ți-alergau prin păr, jivine dulce,
soarele și umbrele.. Și-amurgul.
s-a prelins prin țambrele grădinii,
ți-a cuprins făptura ca netotul,
șoldurilor le-am simțit ciorchinii
și s-a prăbușit pe urmă totul.
M-ai lovit cu pumnii, cu genunchii;
te-ncherbai de pietre și de plante
și le dară degetelor boante
dintr-o dată țepi zbârliți și unghii.
Mai ușure, zbucium, mai ușure!
Mai aproape coapsă, mai fierbinte!
Se-nălțau năluci din oseminte –
și-am plecat de mână prin pădure.
Vântul cald și dulce-al primăverii
și-asculta cum suie păsămite
somnoroși prin frunzele coclite,
către munți – boarii și oierii..
Undeva prin lume (straniu cântec)
unde-și mai destramă-azurul barba,
apunea un soare des ca iarba,
răsărise-o lună ca un pântec.
Și am mers tăcuți, și am mers aproape
până s-a pierdut în fum Hăsmașul.
Dărâmând trecutul și orașul,
se-auzeau – prin noapte – târnăcoape.

Adrian Păunescu - Convalescența

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Nu mă mai obsedezi, / Văd lumina, / Aud muzica. Dar, vai, / Tu ești ... →