Contemplativ – Versuri.pro

Daniel Turcea - Ce Va Fi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

I.
Ce va fi când se va afla
ce putere aveai, cât puteai făptui
tu, cel hotărât
prin naștere
stăpân al lumii, omule, oricare.
La cer, la soare, la lună
minunându-se
cum firea apei nu se schimbă-n gheață
asemeni sufletului ce-a ucis.
La secunde, la pământ,
la schimbări,
la firea lemnului ce înflorește
asemeni celui purtător de jertfa împăcării,
punte peste cer
din măslin
cu untdelemnul bucuriei,
în toate vede rânduială,
gingășie,
delicații atomi,
conglăsuirea,
culorile, formele, chipurile
întoarcerea la aceleași, rămânerea în
cele stricăcioase,
dar cel mai minunat
lucrul, sămânța.

II.
Taina nepătimirii,
contemplarea nepătimașă a lucrurilor,
nu urcă în orgoliu,
nu cade prin neștiință,
nu se abate prin lepădare și ură,
nici prin iubire nesocotită și patimi,
nici nu rămâne înăuntru prin lene,
nici înafară prin nepăsare,
așa privește totul,
atunci vei privi la om minunându-te
de chipul lui cel tainic
de care nu știe,
încă având hotar
mintea ia forma lucrurilor cunoscute,
dar ajungând la cel fără chip,
se face fără chip
și cum ideile nu se răstoarnă una pe alta,
nu descoperă prin grai comoara.
Iată ca să nu se creadă pe sine
desăvârșit, are uitare și neștiință,
cel muritor
cu cel neînsuflețit
se despart și iar se vor
uni
spre mărturie
ce puțin au trăit.

Marcela Benea - Singurătatea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Când omul singur nu are cu cine
o vorbă schimba,
cu Domnul vorbește,
adică se află în reculegerea sa
permanentă: tace.
Iar Domnul ascultă ce-i spune telepatic
golul din inima omului singur.
Fir amar de nisip înmărmurit între ceruri…
Dialog mut, înfiripat
între pustiul profan și deșertul divin:
schimb inopinat de experiență.
Fastă, singurătatea de ea însăși se umple:
tăcere neexplorată,
comă
fără frați, fără îngeri.

Dan Botta - O Amforă Sabină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O amforă sabină, de virginală galbă, e zona mea: arhaic și limpede pământ,
Septentrionul palid și
Orion, la vânt senină, liniștită de visuri floare albă.
Galere duc, e aur, heraldică fereastră,
Egee cu safirul de indolentă seară: e-Arhipelagul thracic?
Ori poate tu, o clară
Minerva cu
Ideea în flacăra albastră.

Jorge Luis Borges - Revărsatul Zorilor în Islanda

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Acesta e revărsatul zorilor.
E mai vechi decât mitologiile și decât Hristosul Alb.
Va zămisli lupii și șarpele
care este și marea.
Timpul nu îl atinge.
A zămislit lupii și șarpele
care este și marea.
A văzut plecând corabia pe care o vor face
din unghiile morților.
Este cleștar de umbră în care se privește
Atotputernicul, n-are chip.
Mai greu e decât mările
și decât cerul mai înalt.
E un mare zid suspendat.
Este revărsatul zorilor în Islanda.

Dumitru Corbea - Marea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îmi place marea când e-nfuriată,
Când chiuie și strigă disperată,
Când, obosită, tace ca o fiară,
Pândind din nou, cum ar putea să sară,
Privind prin transparențele meduze
La țărmurile în colorate bluze.
Ce înseamnă glasul mării pe furtuni,
O știu pescărușii și micii lăstuni,
Care se-nspăimântă și răcnesc pe maluri,
Privind cum se-nalță muntele de valuri.
Bărcile, pescarii par o jucărie
Pe întinse ape prinse de urgie.
Îmi place marea când e-nfuriată,
Dansând, din țărm în țărm, turbată,
Apoi tăcând și rămânând domoală
Cu dare de lumină și de smoală.
Luceferii răsar pe cer puzderii.
Victorioși se-ntorc corăbierii.

Dumitru Țiganiuc - Pereche

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Să observați un lucru: un țăran
nu merge cu nevasta niciodată
alături, ea foșnește ca un lan
în fața lui știindu-se chemată.
Chiar dacă dânsa se zărește-n urmă
și el ‘nainte merge gânditor,
inima ei se-ntinde, ori se curmă
ca flacăra în ochii lui de dor.
În văzul lui femeia e pământul
de semănat și sărutat mereu,
din care ies feciorii și cuvântul
cel potrivit la bine și la greu.
Ea-și leagănă lumina ca o luntre
‘naintea pașilor acestui om
purtându-i sufletul de piatră printre
râuri de păsări negre și nesomn.
Mereu trec unul după altul, parcă
dânsul ar fi copilul ei curat –
poate țăranca e străvechea arcă
trecând peste potop întregul sat.
Că și-a purtat doar înăuntru viața
prin valuri de războaie și schimbări;
bărbatul când își urcă dimineața
femeia-i vine strălucind din zări.
Și ca să-și vadă însăși rădăcina
se dă în urma ei pios c-un pas:
de moare ea, se năruie lumina;
de cade el, lumina i-a rămas.

Dragonu - Epilepsie Religioasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sunt statuia libertății în variantă românească
Ce e nenăscut cunosc, probez fiecare mască
Albul și negrul se usucă când privesc Vega
Cain și Abel îmi aduc aminte de Alfa și Omega
În oglindă zilnic când privesc fantoma
În buzunare am bilete de la evanghelia lui Toma
E filmul omenesc, ăla prețului creștinesc
Soluția a doua naște ce remarcă, prevestesc
Cad cortina peste lumina lui Eminescu
Bacovia mi-a scris demult destinul, iar restul
Sunt branduți din alt halo, de pe alt panou
De pe alte oase din alt cavou
Altă nuvelă depou
Toamna mă unește cu Brahma, unde-i bama
A, uite viața, tabloul și-a schimbat rama
Privește, fac panoramă
Obrazul mi-a înroșit palma
Copiii mă privesc calmi
Biblia face criză de epilepsie cu spume de psalm
Deocamdată tot pe front, soldat de nevoie
Predau cursuri de marină lui Magellan și lui Noe
Ce e sfânt rămâne în sufletul meu, nu la Vatican
Ce e-n biblie se transformă în coral
E Dragonul lui Buddha, vulturul lui Garuda
Topește-l pe Iisus într-un cocktail cu arginții lui Iuda
Ești pregătit pentru marele alchimist
Care transformă unicul în concept universalist
Care face diferența într-un mod dualist
Plin de saturi și profani
Gata să zbori ca Peter Pan
Împușcați-mă cu săgeți
Vreau să mor ca Sfântul Sebastian
Acum plec la cina cea de taină
Să beau din sacrul vin
Rămâneți cu beat-ul lui Axes
Și cu Sfântul Augustin.

Ady Endre - Domnul Vesel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îl confundați cu Moartea,
Deși El e și domnul Morții,
Sunteți în preajmă doar,
Certându-vă cu Moartea.
Spunând: trăiască Viața,
Vă curăță domnul Morții,
Așa, se va bucura Domnul,
Spunând: trăiască Viața.

Alain Bosquet - Voi Scrie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Voi scrie acest poem
ca el să-mi dea
un fluviu dulce
ca aripile tucanului
voi scrie acest poem
ca să-ți ofer o auroră
când cade noaptea
între grumaz și subțioara ta
voi scrie acest poem
ca zece mii dintre castani
să-și poată prelungi vacanța
și pe oricare coperiș
să se așeze o cometă
voi scrie acest poem
ca îndoiala lup bătrân
să plece-odată în exil
și obiectele să-nceapă
iar lecțiile lor de canto
voi scrie acest poem
pentru-a iubi ca-ntr-o uimire
și-a respecta ca-ntr-o uitare
pentru a fi demn
de impalpabil de necunoscut
voi scrie acest poem
mamifer sau pădure
nu mă costă nimic
mi-e tare scump
mai scump ca viața.

Friedrich Holderlin - Iarna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Când frunzele se pierd pe câmpie,
Albul se așază jos în vale
De soare strălucește tot ce-nvie;
Orașul este plin de vii urale.
E liniștea naturii și câmpia tace,
E a omului spirit ce se-nalță
Cu mari imagini și preface
Natura-n primăvară, drept nuanță.