Contemplare

Arthur Rimbaud – Simțire

de

În seri de vară-albastre, voi merge pe poteciPrintre țepoase grâne, strivind otava verde,Și tipărindu-mi pașii în firele ei reci,Îmi voi lăsa-n vânt părul – ușor să mi-l dezmierde.Voi merge în tăcere, și fără nici un gând,Dar îmi va crește-n suflet iubirea nesfârșită;Ca un nomad umbla-voi, departe, străbătândPrea fericit, Natura, ca lângă o iubită.

William Carlos Williams – Figura Metrică

de

E-o pasăre în plopi –E soarele!Frunzișul – peștișori de aurCe-noată-n râu;Deasupra, pasărea țâșneștePurtând pe aripi ziua.Phoenix!El plopilor le împrumutăBogatul sclipet;Iar cântul luiUmbrește zgomotul de frunzeCe se lovesc în vânt.

Aurel Rau – În Grădina Shugaku-In

de

În grădina Shugaku-in, în țara Soarelui-Răsare, „vizitator”, mă odihnesc. Din prispa Casei de Ceai am, iată, Munții de Apus și, subt priviri, la câțiva pași, fața locului.și lacul scris cu cerneli de China, pentru-mpărați, eun adaos la cele șapte minuni ale lumii vechi.și privirile, poduri sacre, rămân deasupra, abstracte și poate zei trec prin noi … Citește mai mult

Aristoteles Espana – Copil Contemplând o Insulă din Punta Arenas

de

Plouă peste Punta Arenasși din depărtărise vede o insulă cu linii cenușiiaidoma unor lame de rasce spintecă cerul.Un băiat de 17 ani o privește,apoi observă iarba, marea,din ochii săi răsar plaje,delfini ce-i saltă prin pupile,acolo unde se văd șlepuri,sârme ghimpate,pinguini formând șiruride parcă ar fi un cor pierdutla paralela 53 – sud – a acestei … Citește mai mult

William Wordsworth – Tachinare și Răspuns

de

-De ce William, pe-o piatră cenușieȘezi timp de jumătate de zi,De ce William, stai astfel singurȘi-ți gonești timpul în vis?Unde-ți sunt cărțile? luminii lăsateFiințelor altfel destitute și oarbe!Sus! Sus! și bea spiritul suflatDe morți celor ca ei.Te uiți-mprejur pe mama țărânăDe parcă te-a fătat fără țel;De parcă-i-ai fi întâiul născutNimeni trăind înainte de tine!-Într-o dimineață, … Citește mai mult

Ana De Noailles – Amiază Pașnică

de

Ce proaspătă mireasmă de cătină, de coajăȘi de polen și sevă în jur s-a risipit;Copacul, plin de soare, își picură-a lui vrajă;Un har divin în parcul imens s-a-nstăpânit.Frunzișurile limpezi par crețe, moi dantele;Și iarba și sămânța și mugurul verzui,Cu sclipete-argintate, par verzi, mici păsărele;Nu-i primăvara numai, deși nici vară nu-i!Ce străluciri, ce poze de încântare … Citește mai mult

Alberto Blanco – Masa-n Asfințit

de

În aburul cafelei, reunite,rotunde pâini lucesc cu o blândețede ziduri văruite-n alb, aprinse,mustind de strălumina din fereastră.Deja se risipesc din pini frunzare,se definește ceru-n claritate,formează un sălaș, devine-ulciorulprofund ca o privire-n luciul apei.E-aceeași mare, ca întotdeauna,geometrizată-ntindere din toate,unde plutesc toți munții și toți noriica insule de liniște-ntre ore.La mesa puesta.Reunidos al calor del buen cafe,la … Citește mai mult