Conditionarea sociala – Versuri.pro

Silent Strike feat Kazi Ploae - Egorap

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Scriu altfel: la modu’ hieroglife
o dau retardat doar să-ţi placă de mine
orice doar să-ţi placă ţie, tu eşti şeful
tu nu plăteşti preţul casetei, sensul rachetei
Pun pensula peste machete
spun adevăru-n piese şi chestii
mi-aţi sufocat geniul dislexic, reflexu-i majestic
şi restu-s anemici ca şansele Terrei
Parcă cerşeai mai frumos
mega star, mega spart, succes, te-ai întors
Mă cheamă Kazi Ploae, stau la etaju’ patru
„Îmi bag p***a-n mă-ta-n tac-tu şi îi dau m***e lu’ frac-tu”
Crezi că ştii? sunt productiv dimineaţa,
dar asta nu-i un hobby, asta mi-a salvat viaţa
Şi m-am născut sătul de hip-hop
toţi boschetarii în prim-plan, în zig-zag, greţos ca un Big Mac
Noi nu facem omuleţi din fursecuri
noi ne batem între noi pentru zdrenţe, check it
eu n-am nevoie de un loc în inima ta,
deşi la cât eşti de găleată aş putea să ajung la ea
Sunt un fel de Batman rasist, animal stupid
a trecut un timp de când n-am mai fost MC
C***e, cum o ard eu mă priveşte pe mine
sunt din Drumul Taberei, nu m-a crescut nimeni.
Bravo ţie, bravo ţie
nu uita cine e şi cine ştie
Bravo ţie, bravo ţie
vezi-ţi de treabă, nu te mai lega de mine
Bravo ţie, bravo ţie
eu n-am nimic cu voi, voi aveţi ceva cu mine
Bravo ţie, bravo ţie
fii bun că nu ştii cum o să fie.
Zeu delirant, maimuţele râd de el
spasmodic, absurdul capătă proporţii
Un poet bun e un MC mediocru,
un poet excepţional n-ar avea treabă cu hip-hopu’
toţi spun aceleaşi lucruri
nimeni să-ţi repare trupul,
adevărul e pus pe Youtube
Înţeleg un mod de a fi prin masă
cerul pare etern privit din casă
Nu ştii că eşti cineva azi, nimeni vei fi mâine?
succesul e un blestem de genul: „Să te f*ă câinii! „
ascultă cumpătat, nu poţi inchiria doliu
în drumul tău drept, egal şi iluzoriu
indiferent, oamenii distrug totul
balauri travestiţi numără voturi şi a****i
Voiam şi eu să fiu rapper social,
însă ştiam deja să scriu şi să citesc, aşa că m-am lăsat
Cu stoicism indian,
dar asceţii sunt inestetici ca privirea lui Traian
am o mie de piese, vesel reperez, lesne de înţeles, lesne
să-ţi fac ţie rău ca să-mi fie mie bine
mănânc pâine cu pateu, n-are cum să-mi fie milă
Zeu delirant, maimuţele râd de el
spasmodic, nu orice râs este comic.
Bravo ţie, bravo ţie
nu uita cine e şi cine ştie
Bravo ţie, bravo ţie
vezi-ţi de treabă, nu te mai lega de mine
Bravo ţie, bravo ţie
eu n-am nimic cu voi, voi aveţi ceva cu mine
Bravo ţie, bravo ţie
fii bun că nu ştii cum o să fie.

Stefan Augustin Doinaş - Vestea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vestea.
Șoarece sărind din gură-n gură.
(pentru cei cu suflet de copil
ce-au ieșit pe brânci, printr-o spărtură,
din cetatea lor, și vin tiptil;
pentru cei fugari din bătălie,
plini de praf și asudând sub za;
pentru ucigașii cu simbrie
dornici foarte a se boteza;
pentru făcătorii de hrisoave,
care iscodind din ins în ins
colectează ghicitori și snoave
și-ntrețin legenda dinadins;
pentru regii cu domnie scurtă,
care nu mai au decât un ceas;
pentru mamele ce-și țin în burtă
plozii, ca să-i nască la popas;
pentru epilepticii în care
diavolul e pedepsit să stea
în genunchi și-n veșnica mișcare;
pentru cei călăuziți de stea;
pentru preoții în mari odăjdii,
grași, pletoși, cu vată în urechi,
intonând troparele nădejdii,
plictisiți de zeul lor cel vechi;
pentru cei cu aripi lungi pe umăr
de la rai și iad; pentru femei
osândite-n gloate fără număr
fiecare prin frumusețea ei;
pentru cei ce vând pe cale leacuri
speculând durerea tuturor;
pentru cei care-au murit de veacuri
și se târâie-n urmașii lor;
pentru cei din alte universuri
și cu alte-nfățișări; și chiar
pentru autoru-acestor versuri,
călărind un falnic arnasar
care – asemeni celui din poveste –
paște numai jar și scuipă foc).
toată lumea află trista veste:
Întâlnirea nu mai are loc!

C. O. D - Ultima Fază

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aha, ye…
Când instinctu’ matern este unu’ de fiară,
Realizezi că te ridică cine te și coboară.
E legea naturii, instinctele sunt legate cu sfoara,
Posibil să nu mai simți asta și a doua oară…
Ceva separă intenționat direcția de morală,
E trist că toată tinerețea se preface-n boală.
În acuzații fără noimă e pustie glastra
Și cu asta-basta! Mă plimb prin Alabasta
Însetat pan’ la sacrificiu, iluzie sau viciu,
Am destulă creme să stau pe gânduri ca-n ospiciu.
Peste maile de zări, și puținele mari realizări,
Contează ce-ai asimilat din stări și frustrări.
Eșecul vine neanunțat, ca unii-n soare n-au gust,
De-asta spun când simt, sper să iubesc morții ca-n Faust.
Mă scald în emoții și realizez cât sunt de mic,
Pentru că-n final, recompensa echivalează cu nimic!
Și nimic înseamnă totu’, sau poate mi se pare,
Caută tu nuanța perfectă într-o vie non-culoare.
Pictează pe sticle ce vezi, niciun strop să nu pierzi,
Și se pare ciudat c-ai ajuns cu ochii să sângerezi…
În loc să donezi esența, primind independența,
Dar acest gest sincer e acuzat de impertinență.
Ai o viață cu multe cusături ce-ți promite solemn
Că te va acoperi total când vei păși în infern…
Indiferent de interferențe, cu prezențe în zdrențe,
Razlete, sufletu’ ce se scaldă-n acuratețe.
Atunci când te strică, și anume îți spune pe nume,
Ai impresia că orice gând, de nicăieri, pune presiune.
Sfidează slăbiciunea, și nu pentru că trebuie,
Ca un trandafir urban ce înflorește-n Decembrie.
N-am pretenția de-a mă-nțelege, ce scriu eu e vag,
Însă-s mult prea realist să pun picioru-n prag!
Cine pândește după colț, are colți și-un scop,
E ușor să-l ocolești, dar nici asta nu mai pot…
De când drumul e învelit cu parfum de sec,
Succesul contemporan rămâne un simplu secret.
M-aș sinucide azi, dar mă presează ziua de câine,
N-am credința de enoriaș, am una de câine.
Reprezint latura întunecată din apus ca vizigoții,
Schițând o poveste descrisă de proporții…
Despic firu’ narațiunii-n trei ca Dunărea,
Deși știu foarte bine că asta nu e treaba mea…
Privind lumina ca Tokageroh din lumea de dincolo,
Neschimbat și îmbătrânit, caut putere ca Piccolo.
Ce las în urmă-mi dărâmă rațiunea ca gloria,
O duc prost cu memoria, ca ungurii cu istoria!
Linia dintre mine și-adevăratul eu e subțire
Și-atârnă greu, ca balanța dintre pestă și orbire..
Am fost acuzat de cineva că numai trudesc,
Ceea ce tu numești progres, pentru mine e regres.
Legea universului înfruntă aberațiile omenirii,
Te ajută să pășești dincolo de gratiile gândirii…
Important e să nu uiți cine ești, și nici ce-ai fost,
Chiar dacă incultii, pentru asta, te vor lua de prost!
Că sunt arogant, bătut în cap, îngâmfat, de fapt,
Afirmațiile tale au scopu’ prost justificat…
Prin vorbe pe la spate, nu știam că-ți plac bârfele
Și inapții au ajuns să pună botu’ ca t***ele..
Hai critică-mă acum! Mai bine vezi-ți de-ale tale!
Principiile umane și morale diferă la fiecare..
Detenția sufletească e cea mai dură pedeapsă,
Nu te recunoști de mască și spui că nu îți pasă..
Degeaba ai atitudine printre nevertebrate,
Cine se-aseamănă, se-ndrumă, și așa mai departe…
Socotește adevăru’, deși e o palmă morală
Pentru un obraz social, într-o eră antisocială
Rupându-ți din conștiință, cunoști un întreg travaliu
Cu așteptare efemeră, ca ziua de salariu…
Prietenia iartă multe, orbule, treci cu vederea
Ia exemplu’ lu Fujitora, vezi care ți-e averea!
Știu că piesa asta e jalnică, are subiectu’ descentrat,
Dar atinge mai multe teme ca MC-ul tău preferat!
Te-am pupat…

F. Charm feat Aris - Sunt Om

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Sunt om
Sunt cel mai greu cuvânt
Sunt om
Sunt praful purtat de vânt
Sunt azi, mâine nu mai sunt.
Sunt om
Sunt cel mai greu cuvânt
Sunt om
Sunt praful purtat de vânt
Sunt azi, mâine nu mai sunt.
Sunt Om
Pășesc prin ani, vreau doar să primesc
Sunt Om
N-am cerut să mă nasc, dar vreau să trăiesc
Sunt Om
Am suflet de om și mă-ndrăgostesc
O fac și greșesc, mă-nvinovățesc
Privesc în oglindă, încep să albesc
Om
Cuvânt ușor ce-atârnă greu
Că are atât de multe fețe
Dar ca să-l judec, cine-s eu
Totuși cine-s eu, spune-mi cine-s eu
Sunt un fir de nisip, sunt nimic asta-s eu
Dă-mi coroana de rege, aștept un trofeu
Dar ce e un rege în fața lui Dumnezeu.
Sunt om
Sunt cel mai greu cuvânt
Sunt om
Sunt praful purtat de vânt
Sunt azi, mâine nu mai sunt.
Sunt om
Sunt cel mai greu cuvânt
Sunt om
Sunt praful purtat de vânt
Sunt azi, mâine nu mai sunt.
Sunt praful din aer atunci când mă-ncaier
Azi sunt doar un om, mâine nu mai sunt
Sunt dragoste, ură, sunt și prost de gură
Azi sunt doar un om, mâine nu mai sunt
Sunt cel ce rănește, plânge, iubește
Azi sunt doar un om, mâine nu mai sunt
Am frică de moarte, zile numărate
Că azi sunt aici, mâine nu mai sunt
Am multe regrete, c-am lovit cu sete
Mulți oameni mă voiau în pământ
Sub zâmbete false, toale de mătase
În cap le șoptește un singur gând
Să calce pe mine, să calce pe tine
Să-și calce ca lașii și pe cuvânt
Că așa e omu’, o viață să zbate
Și nu ia nimic cu el în pământ
Da’ el cât trăiește-și educă copilu’ să fie bogat, nu fericit
Să conducă oameni, să aibă de toate chiar dacă pe alții i-a sărăcit
Că omu’ nu vede că-i una cu timpul și timpul e trecător
Și-atunci când trece, rămâne doar numele lui pe buzele lor.
Sunt om
Sunt cel mai greu cuvânt
Sunt om
Sunt praful purtat de vânt
Sunt azi, mâine nu mai sunt.
Sunt om
Sunt cel mai greu cuvânt
Sunt om
Sunt praful purtat de vânt
Sunt azi, mâine nu mai sunt.
Om
Sunt om pe pământ
Sincer mă nasc, da-mi mai calc pe cuvânt
Om
Sunt sufletul fricii
Sunt cu greu cărat de un corp plin de vicii
Om
Sunt doar picătura
În oceanul de lume ce se-nneacă cu ură
Om
Sunt om, e o scuză
Azi sunt, mâine plec, altu’ vine în peluză
Oameni
Oamenii-s ca focu’
Ei se nasc și trăiesc așteptând norocul
Oameni
Dar ce lasă-n urmă
Oare câte oi dintre voi vor ieși din turmă
Oamenii-s izvoare
Dau viață, dau suflu, dau aer, dau lacrimi
Dau tot, sau nimic cu greu și sudoare
Dau zâmbet sub soare, fac inimi să zboare.
Sunt om
Sunt om
Sunt om
Sunt cel mai greu cuvânt
Sunt om
Sunt praful purtat de vânt
Sunt azi, mâine nu mai sunt