condiție umană – Pagina 7

Rainer Maria Rilke – A Patra Elegie

O, arborii vieții, când în iarnă? / Nu suntem una. Nici ca păsările-nștiințați / în … →

Ieșit abia din vremea adolescenței, / pe o jumătate de viață am fost azvârlit / … →

Mare e moartea / peste măsură. / Suntem ai ei / cu râsul în gură. … →

N-am ascultat cuvântul bietei mame, / Să nu mă fac în lume de alai: / … →

Țipătul păsării, cât de adânc ne scurmă… / Un țipăt oarecare odată creat. / Copiii … →

Din ce sunt făcut? / „Un fier de proastă calitate”, zise El jucându-se cu lanțul … →

Totul se-ntâmplă ca și cum / i-am face mărului reproșul / că se mănâncă / … →

Veacul meu, fiara mea, cine-ar putea / Să privească în pupilele tale / Și cu … →

Divinitatea: / Am gura plină de vorbele voastre, derbedeilor. / Am sufletul care dă pe-afară, … →

Această respirație fie-ne martor, / Inima-i cu bătaie lungă, în serie, / Și în blindaje, … →