Rappa - Rappa - Condamnați la Viață

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Oare ce-i mai dureros decât
Să-ți auzi propriul copil spunând
Că pușcăria din Rai e viața pe pământ
Oftând, m-aud spunând, strângând din dinți
Toți suntem condamnați la viață
Chiar de proprii părinți,
Deci nu le mulțumiți, știți..
N-a strigat nimeni din cer dintr-un nor de ceață:
-Mama, tata v-am ales, vă rog dați-mi viața.
Eu personal mă întreb
De ce ar trebui să fiu mândru de copilul meu
Când știu că ai mei nu sunt mândrii de mine
Nici n-au fost, și nici n-o să fie.
Trecând de copilărie.
Adolescența naște mii de vise reconspirând inocența
Și doare rău când prima tinerețe te vinde
Și le ucide ca un călău
Cândva, cineva mi-a zis:
Visează, ce-ai de pierdut. E gratis
Dar orice gând încins.
E un vis neatins, transformat în compromis
Asta-i omis.

Refren: Atunci când noi și cei ce ne cunosc nu vom mai fi
Va fi ca și când n-am fi existat
Când lamele sunt tot mai aproape de vene
Nu te teme!. Viața-i un c*c*t care trebuie savurat.
Atunci când noi și cei ce ne cunosc nu vom mai fi
Va fi ca și când n-am fi existat
Asta e pentru orice condamnat la viață, nu la moarte.
Nu mai pot să îmi înec amaru’ c-a-nvățat să-noate.

Fiind băieți nu păduri cutreieram, ci cartiere
Avere însemnau banii de bere.
Și nu beam și nu fumam decât continuu
Lumea era a noastră și nu pot să uit faptu’
C-am fi trecut prin orgatoriu unu pentru altu
Acum, judecând la rece chiar mă oftica
Gându’ că pe unii dintre noi nu ne-a legat decât o sticlă
Oare vă mai amintiți ce ne-am promis demult când eram copii?
Eu încă vă iubesc. futu-vă-n gât oriunde-ați fi
Când îmi înjur prietenii de-o viață
Nu sunt o pacoste, măcar o fac pe față
Și din prea multă dragoste și mă abțin
Numai rostesc cuvinte ce-or să doara
Am fost doar muște bețive într-un pahar cu apă chioară
Tu prietene, nu-ți pune sentimentele pe tavă pentr-un ideal
Prietenii sunt înger. demonizați cu chip uman.

Să te lași în voia sorții așteptând ca binele să-nvingă
E ca și cum ai sta cu sticla-n vene și-ai bea din seringă
Asta-i o pildă. Doar cei puternici au puterea să se sinucidă
Cei slabi. Vor să trăiască și se nasc doar pentru decor
Când voi tânjiți după trecut. mie mi-e dor de viitor
Vom deveni părinți.. Condamnându-ne la viață proprii copii
La asta mă gândesc în fiecare zi
N-o să ne mai întâlnim la cârciumă, ci cu copii în parc
Amintiri vor prinde viață ca un cord resuscitat
Ne vom certa și înjura, dar vom trece peste.
Abia aștept să bem pe furiș, ascunși de neveste.
O să condamnăm moartea la viață?????
O să rămân veșnic acel copil unic, melancolic, agid și cu gropițe-n obraji
Îndrăgostit de Rapid.. Sfârșit!.

Rappa - Condamnați la Viață 2

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Oare ce-i mai dureros decât
Faptul că un prunc coborât dintre îngeri
Nu mai poate să zboare
Când proprii lui părinți îi taie aripile
Condamnându-l la viață în închisoarea Raiului, Pământul
Părinți orbiți la rândul lor când erau mici
De-ai lor părinți
Că nici bunicii n-au fost diferiți
Și nici părinții lor copii deveniți părinți
Vor ca fiica sau fiul să fie ce nu sunt
Și crunt le blochează destinul
Ce să vadă copilul
Că după ce că l-ai orbit
Îi mai scoți și ochii că nu e ce ți-ai dorit
Știi tu mai bine decât el ce i s-ar potrivi
Vrei să devină ce tu n-ai reușit să fii
Avem impresia că ne mânăm copiii spre progres
Când defapt acest proces se desfășoară exact invers
Câte am avea de înțeles despre puritate
Dacă n-am pretinde că le știm pe toate.
[Refren]
Atunci când noi și cei ce ne cunosc nu vom mai fi
Nu va fi ca și când nu am fi existat
Căci noi viitori fostii
Vom fi în urmașii noștri prin valorile ce le-am predat
Atunci când noi și cei ce ne cunosc nu vom mai fi
Nu va fi ca și când nu am fi existat
Simplu condamnat la viață îndrăznesc să afirm
Că suntem ce rămâne după ce murim.
Să am copii nu pot grăi
Că mi-am dorit vreodată
Și când am aflat că o să vii
De penița lui Cioran
Inima mi-a fost zgâriată
Să fii comis toate crimele
Cu excepția aceleia de a fi tată
Urma să fiu fără să știu dacă îmi ești fiică sau fiu
Și nici n-am apucat să aflu praful s-a ales
Nu ești cazul unui deces nu-ți scriu epitaful
Am înțeles că nu-i nimic de înțeles la dracu
Acolo am ajuns când am aflat că te-ai stins
Pântecul mamei tale era în flăcări și-n lacrimi
Te-ai purificat n-ai mai ajuns așa cum mi-ai promis
Căci tu ai preferat să nu renunți la aripi
Îngerul meu nu te-ai ținut de cuvânt
Semănai cu tactu care și-a învățat lecția
Ai fi fost cel mai frumos om de pe pământ
Pentru că mai mult semănai cu mama ta.
[Refren]
Atunci când noi și cei ce ne cunosc nu vom mai fi
Nu va fi ca și când nu am fi existat
Căci noi viitori fostii
Vom fi în urmașii noștri prin valorile ce le-am predat
Atunci când noi și cei ce ne cunosc nu vom mai fi
Nu va fi ca și când nu am fi existat
Simplu condamnat la viață îndrăznesc să afirm
Că suntem ce rămâne după ce murim.
N-am știut că știu ce credeam că nu știam
N-am crezut să cred ce știam că nu credeam
N-am vrut să mai știu că nu știam ce voiam
Cândva când am aflat devenirea ta
Ai fost dorit încă din prima clipă
Abia aștept să-l aud cum țipă
Îi spuneam mamei tale sărutând-o pe burtică
Știi că tu m-ai învățat că nu e degradant
Să scrii, să fii, un singurică mult mai important
Decât să știi să scrii e să știi să fii
Mi-ai predat lecții îngerul meu rătăcitor
Și m-ai lăsat repetent în școala părinților
Deși ți-am fost și îți sunt un elev silitor
Domnule profesor câte m-ai fi învățat
Dacă ai fi ales să te naști
Viața e un film mulți sunt cinefili
Puțini sunt cineaști.
[Refren]
Atunci când noi și cei ce ne cunosc nu vom mai fi
Nu va fi ca și când nu am fi existat
Căci noi viitori fostii
Vom fi în urmașii noștri prin valorile ce le-am predat
Atunci când noi și cei ce ne cunosc nu vom mai fi
Nu va fi ca și când nu am fi existat
Simplu condamnat la viață îndrăznesc să afirm
Că suntem ce rămâne după ce murim

condamnati la viata – Versuri.pro

Rappa - Rappa - Condamnați la Viață

Rappa - Condamnați la Viață 2