Federico Garcia Lorca – Concertul Întrerupt
A rupt armonianopții profundecazanul somnolent și înghețatal jumătății de lună.Protestează canalele-n tainăacoperite cu căprișorși muezini ai umbrei, broașteleau amuțit.În cârciuma târgului, veche,muzica tristă-a-ncetat,a pus în surdină aristonului săusteaua cea mai străveche.Vântul s-a așezatîn râpele muntelui întunecat,și-un plop singuratic – Pitagoraal câmpiei neprihănite –cu mâna centenară ar vrealunii o palmă să-i dea.