comandant – Versuri.pro

Cesar Vallejo - Masa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

La sfârșitul luptei,
murind comandantul, veni spre el un om
și-i zise: „Nu muri, mi-ești atât de drag! ”
Cadavrul însă, vai!, continuă să moară.
Se apropiară doi și-l rugară din nou:
„Să nu ne lași! Voinice! Întoarce-te la viață! ”
Cadavrul însă, vai!, continuă să moară.
Douăzeci, o sută, o mie, cinci sute de mii alergară
strigând: „Atâta iubire, și să nu poți nimic în contra morții! ”
Cadavrul însă, vai!, continuă să moară.
Atunci toți oamenii pământului
îl înconjurară; îi văzu cadavrul trist, adânc mișcat;
se ridică de jos încet,
îmbrățișă pe primul om; și începu să meargă…

El Negro - Comandante Pierde Vara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Refren:
E deasupra noastră un nor, nu ne ninge, nu ne plouă
E un nor așa mișto d-ăla cum ne place nouă
Te rog eu nu mă salva, vreau să fiu un alandala, la la
Aicea eu comand, sunt comandante pierde-vară.

I:
Pe o insulă pustie, aș pleca doar eu cu mine
Să m-analizez un timp, ce fac rău și ce fac bine
De dimineață să mă scol, să-mi zic „bună dimineața!”
Să m-alerg de-unul singur, să mă prind și să-mi sparg fața
Să mă cert tot eu cu mine ca un dobitoc și să mă mai bat o dată ca să fie reciproc
Chiar de e pustiu acolo, să fac legea până seara și copacii să îmi zică
Comandante pierde vară

Refren:
E deasupra noastră un nor, nu ne ninge, nu ne plouă
E un nor așa mișto, d-ăla cum ne place nouă
Te rog eu nu mă salva, vreau să fiu un alandala, la la
Aicea eu comand, sunt comandante pierde-vară.

II:
Am evadat, m-am eschivat
La un moment dat m-am dat naufragiat
Eu mi-am construit o insulă cu mâna mea
Parapapa, parapapa
Ce frumos fără vecini, n-are cine să bată în țeavă
Pot să țin geamul deschis chiar dacă miroase a iarba
Sunt propriul meu șef, comandant suprem
Sunt stat în stat și stau cât vreau eu
Mă uit la filmul meu, tv-ul este marea
Nu căuta pe net, n-ai să găsești subtitrarea
A mai terminat o sticlă, pun un mesaj în ea
Dac-o găsești, te rog eu nu mă salva

III:
Îmi place-n pustietate, nu mai țin în ghiveci plantă
Nu mai stau cu nici un stres că mă dau cu parapantă
Nu bate nimeni la ușă ca să-mi strice șmecheria aici
Eu întreb, eu răspund și tot eu încasez chiria
Dacă am azi o plătesc, dacă nu am azi zic pas
Dacă văd că prind tupeul îmi trântesc eu ușa-n nas
Important să fie bine s-ajung unde mi-am dorit
Să mă regăsesc pe mine că m-am rătăcit un pic.

Auzi bre, sună bine SRL
Păi eu când îți spun că e ăștia la ușă

Ingeborg Bachmann - Unui Comandant De Oști

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dacă afacerea aceea, în numele onoarei
încărunțitelor și orbitelor popoare,
va izbuti din nou, vei fi
un lacheu și un slujitor
hotarelor noastre, de vreme ce înțelegi
să le împrejmuiești cu sânge.
În cărți umbre în fața sa aruncă
numele tău, și apropierea sa
ademenește laurul să crească.
Cum o înțelegem: nu jertfi pe nimeni înainte
de-a te jertfi tu însuți și nici pe Dumnezeu nu-l invoca
(Și-a dorit el vreodată părtaș la prada ta să fie? A fost vreodată
un partizan al speranțelor tale?).
Atât ar trebui să știi:
abia când nu vei mai încerca,
asemenea multora dinaintea ta, cu spada
cerul de nedespicat să-l despici,
laurul va da o frunză.
Abia când, cu o uriașă îndoială,
norocul din șa îl ridici și însuți
sari în ea, izbânda îți făgăduiesc!
Căci nu atunci ai câștigat,
când norocul pentru tine învinse;
e drept, au căzut drapele dușmane
și înainte ți s-au depus arme
și fructe din grădini
de altul plantate.
Unde, la orizont, calea norocului
și calea nenorocului tău.
se împreunează, acolo pregătește lupta.
Unde se întunecă și soldații dorm,
unde ei te blestemau și de tine
erau blestemați, acolo pregătește moartea.
Vei cădea
din deal în vale, cu torentele învolburate,
în prăpăstii, pe ogorul rodniciei,
în semințele pământului, apoi în minele de aur,
în râul de metale, din care-s cioplite
statuile maimarilor lumii, în ținuturile adânci
ale uitării, milioane de stânjeni mai departe,
și în minele visului.
Și la urmă în foc.
Acolo laurul îți întinde o frunză.