colind trist – Versuri.pro

Mariana Deac - Colo Jos Lângă Fântână

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa întâi.
Colo jos lângă fântână
Șade o măicuță bătrână
Năframa-i pă cap cernită
Fața toată-mbătrânită
Colo jos lângă fântână
Șade o măicuță bătrână
Năframa-i pă cap cernită
Fața toată-mbătrânită
Eu o întreb unde să duce
Mi se uită în ochi și plânge
Pleacă fruntea la pământ
Nu scoate nici un cuvânt.
Strofa a doua.
De ce maicuță suspini
Ori te ia printre străini
Ori ți-s copii departe
Și de dor inima-ți arde
De ce maicuță suspini
Ori te ia printre străini
Ori ți-s copii departe
Și de dor inima-ți arde
Ai și-o traistă grea în spate
Un’ te duci maică în noapte
Traista-i grea și doru-i greu
Greu îi și sufletul meu.
Strofa a treia.
Am și eu casă ca omu’
Da nu mai ia noaptea somnu’
Moșumelu’ mio plecat
Și singură m-o lăsat
Am și eu casă ca omu’
Da nu mai ia noaptea somnu’
Moșumelu’ mio plecat
Și singură m-o lăsat
Mi-i greu să nu-l văd la față
C-am stat împreună o viață
Am crescut copii cu drag
Da-i aștept singură-n prag
Și n-am pă lume alt dor
Decât să-i vad în obor
Să-i am pă toți lângă mine
Atunci pot pleca din lume

Corul Bărbătesc din Finteușu Mare - Colind Tulburător

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

COLIND TULBURĂTOR – Corul bărbătesc din Finteșu Mare

Vin colindătorii cum veneau odată, Leru-i ler,
Să colinde țara asta minunată, Leru-i ler,
Dar li-i gura arsă și li-i ochii-n lacrimi, Leru-i ler,
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, Leru-i ler.
Gazdelor creștine să-i primiți în casă, Leru-i ler,
Și cum se cuvine să-i poftiți la masă, Leru-i ler,
Ne trimite Sfântul să ne-ncerce mila, Leru-i ler,
Domnii mari de astăzi să-și deschidă vila, Leru-i ler.
Șovăielnic pasul, brațele plăpânde, Leru-i ler,
Tremurat li-i glasul, nu știu să colinde, Leru-i ler,
Dacă stau la poartă și nu zic nimica, Leru-i ler,
Domnilor de astăzi să v-apuce frica, Leru-i ler.
Mută-i întrebarea ce răsună afară, Leru-i ler,
Au murit degeaba, ce-ați făcut din țară, Leru-i ler,
Tot în frig și foame, tot cu mâini întinse, Leru-i ler,
Pe la porți străine ce le stau închise, Leru-i ler.
Vin colindătorii cum veneau odată, Leru-i ler,
Să colinde țara asta minunată, Leru-i ler,
Dar li-i gura arsă și li-i ochii-n lacrimi, Leru-i ler,
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, Leru-i ler.

Costi Alexandru - Colind Amar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vin colindători
Când ninge trist, iar, peste noi!
Iubito, vin colindători
Când am uitat ce-nseamnă doi!

Vin colindători,
Ninge amar peste pământ!
Iubirea mea moare în zori
Şi parcă plâng, şi parcă plâng..

Refren:
De ce mai vin colindători,
Când a murit iubirea mea?
De ce mai vin? Măcar în zori
Aş vrea s-alerg, să prind o stea!
Nu! N-ai ştiut ce gol amar
Îmi laşi în piept, ce dor cumplit..
Colinde plâng, sunt singur iar..
Doamne, de ce acest sfârşit?!

Vin colindători!
Iubito, hai, nu mai pleca!
Ţi-am spus plângând de-atâtea ori:
Rămâi, te rog, iubirea mea!

Vin colindători!
Iubito, hai să-i ascultăm!
Rămâi, te rog, până în zori,
Durerea grea, hai s-o uităm!
(Refren)

Adrian Păunescu - Colind Păgân

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Și din întreaga viață nimic nu ne rămâne,
Decât o sărbătoare trăită dinadins,
Când vin să ne împace colindele bătrâne
Și nori apocaliptici se și pornesc pe nins.
Industrii fără noimă s-au descleștat, se sfarmă,
Agriculturi bolnave se-mbolnăvesc mai rău,
Trăim la noi în case ca-n niște țevi de armă
Și fiecare este atâta: glonțul său.
Serbare egoistă în fiecare școală,
Ce artificială e cursa în nămeți,
În marile ocazii, când toți pe toți se-nșală
Și viscolul e dogma contabililor beți.
Eu cred că știu cărarea spre cel din urmă bine,
Icoana ta e tristă și-acolo vreau s-o duc,
Colindele păgâne să urce pân-la tine
Și-n noaptea regăsirii să te colind năuc.
Ce stearpă ne e iarna, aproape fără sare,
Prin piețele bolnave vâslesc români săraci,
Pe undeva sunt nașteri, altundeva se moare,
Dar tu, însingurato, ce spui și ce mai faci?.
O candelă în ceruri deodată se aprinde,
Fitilul ei își varsă cenușa peste noi,
Primește-mă mai grabnic, că ți-am adus colinde
Și-n celelalte veacuri pleca-voi înapoi.
Un accident de viață, o întâlnire rară,
Alo, alo, e noapte și-abia te mai îngân,
Eu cred c-am să te caut, te rog să vii afară,
Să te-nvelesc în textul colindului păgân.
Și pentru că e iarna veciilor cărunte,
Și pentru că ești tristă și-mi stai de gardă-aici,
Cum îți dorești, în iarnă, un drum până la munte,
Ce peșteră ți-e dragă, aș vrea să-mi mai explici.
Colindele păgâne din spuza vremii noastre,
Într-o sfințire nouă, un drept al lor își cer,
Dar, uite, calendarul e roșu de dezastre
Și-n orice fărdelege e-un pic de lerui-ler.
Încolo – numai bine. Hai să plecăm acasă!
Din toate ale lumii puține mai rămân,
Am să te iau în brațe, păgână și frumoasă,
Colindul de serviciu să ți-l îngân păgân.
Un munte ne așteaptă să-l vernisăm la noapte,
Nici nu va fi nevoie decât s-ajungem vii,
Un pas, o-mbrățișare, colindele în șoapte,
La focul stins al lumii să te mai pot iubi.