cocorii – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Romanța Celor Ce Vor Fi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când vor dansa din nou cocorii
Pe câmpul proaspăt înverzit,
Voi fi pe cerul tău un cântec
Cum nimeni n-a mai auzit:
Răscolitor de gânduri care
Se mai ascund prin amintiri
Când retrăiesc un zbor prin cerul
Ocrotitor
De mari
Iubiri.
Doar tu vei ști că printre norii
Ce poartă-a ploilor oștiri,
E drumul nostru de lumină,
E calea noastră de plutiri
Spre lumea care ne așteaptă
În înverzitul elizeu
Și vei pleca.
În zborul tău,
Va fi un singur cântec:
Eu.
Daniel Vișan-Dimitriu
(24 apr. 2025, Craiova)

Eusebiu Camilar - Spre Primăvară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De-atâtea nopți, sub nori prelungi, posomorâți,
Mai dorm păunii iernii, pe câmpuri coborâți.
Și-abia-abia din somnul de marmură mai ies
Când Crivățul cu goarna îi sperie ades.
Dar mâine-au să pornească, pe-al cerurilor drum,
Păunii albi ai iernii în stoluri ca de fum.
Și s-or zări departe cum strălucesc avan
Peneturi cu lumină de soare african.
S-or auzi cocorii ajunși la Helespont,
Cu pliscuri de mătase bătând în orizont.

Krinescu - În Anotimpuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Întâmpin singură cocorii primăvara
Și îi petrec tot singură-n câmpie
Și te aștept în fiecare seară
Ca primii ghiocei să-ți dărui ție.
Prin lan de grâu alerg desculță vara
Te-aștept să vii, un lan de bobi să-ți dăruiesc.
De aur strâng la piept în mâini comoara,
Din spice grele o cunună-ți împletesc.
Prin vii cu struguri trec în toamnă
Și-n fiecare rază-ți văd privirea.
Doar frunzele uscate, ce mă cheamă,
Împart cu mine dorul și iubirea.
Când fulgi în iarnă peste-a mele gene
Și te aștept din zori și până-n noapte
Să-ți dărui dragostea și de asemeni,
Fulgi reci de nea și-a mele calde șoapte.
Trec anotimpuri.. Trec în șiruri anii..
Eu te aștept ș-acum ca înainte.
Nu asculta ce îți vorbesc dușmanii
Eu te aștept : și răbdătoare, și cuminte.

Nikolai Rubtov - Cocorii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Prin copacii din bălți potopi răsăritul prin toate,
Vine octombrie și cocorii deodată apar!
Mă deșteaptă chemând buciumările lor înălțate
Peste sate și mlaștini rămase în urma lor iar.
Peste toată Rusia ca vestirile din pergamente
Ei declară înalt al vestegirii soroc,
Tot ce sufletu-a strâns și din secole și din momente
Glasul lor îl exprimă precis în orișice loc.
Din Rusia întreagă le flutură palme unite,
Iară strigătul lor ce cutremură de suferinți
Lămurește din cer și ca mit și ca vorbă fierbinte
Și bahne uitate și câmpii în frig zgribuliți.
Zboară, zboară cocori! Deschide-ți în grabă ieșirea!
Grăbiți să-i aveți pe ai voștri înalți în privit!
Și orfane se simt și inima precum și firea
Și muțim, noi nicicând nu vom spune așa și atât.