Ion Pillat – Cocorii
Pe șesul peste care seara cadeCenușa și pustiul se întind.Tot mai lucește-n zare apa albăDe toamnă fumurie, când, foșnindDin aripi ridicate, se coboarăCocorii cerului. Întregul stolSe strânge să-și ia masul pentru noapteȘi, umbre din trecut, pe câmpul golNostalgicul lor cânt și-oprește goana.Dar călăuza veche, -ntr-un piciorVeghează, somnul morții să nu-i prindă.Spre stele țipă ea sfâșietor,Și … Citește mai mult