cocor – Versuri.pro

George Țărnea - Flux Intim

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

S-a scurs atâta iarnă, iubito, și mă doare
Fântâna împietrită sub delicatul frig
Dar întorcând o brumă de suflet spre candoare
Mai cred în taina ierbii și numele ți-l strig.
Răsar din nou cocorii pe tencuiala crudă
Și necuprins de largă a zărilor de dor
Când sub mirajul ploii începe să se-audă
Prin lujerul fântânii.. bătaia altui zbor.

Daniel Vişan-Dimitriu - Sonetul Dintre Stampe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Din stampa chinezească îmi grăiește
Un pin ce vrea o viață să rezume
În scrâșnetul mai vechilor cutume
Din seva-n care, încă, scormonește.
Cuvântul său încearcă să îndrume
Puterea unui vânt ce-l depășește
Pe linii moarte, unde el plătește
Cu ramuri ce se-nclină peste hume.
E trist, căci prea puțini îi mai ascultă
Vorbirea șuierată printre ace
Spre spectatorii care nu exultă.
E-o falsitate care îmi displace!
Mă distanțez de vorbăria-i multă …
Cocorul de pe-o altă stampă tace.

Daniel Vişan-Dimitriu - Ultimul Zbor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ultimul zbor.
Se-aude un strigăt venind dinspre cer,
sinistru în noapte şi-n liniştea ei,
ce pare să-ncheie un dans –derniėre-
c-un ultim adio spre vechi odisei.
Se rupe din neguri, coboară, uşor,
apare, ca-n vis, o frântură de stea,
m-apropii şi văd cum bătrânul cocor
continuă, încă, din aripi a da.
Pământul e ringul în noul balans
din care se-opreşte, privind înspre cer,
spre stele ce par că-l invită la dans,
şi uită că-i singur; începe, stingher,.
un vechi ritual, o rotire, şi-apoi
în vechi amintiri îşi găseşte puteri,
pluteşte prin ele, devine vioi
şi-ncheie în ritmul de vis şi plăceri.
Când zorii se-anunţă şi stelele pier,
iar ziua renaşte în zarvă şi cânt,
o scurt-adiere înalţă spre cer
o pană a celui ce zborul şi-a frânt.
Din vol.”Zece”

George Țărnea - Elegia Cocorilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Deie-mi toată toamna
Prăduiții pruni
Lașități polare
Sâmburi goi și bruni.
Deie-mi călăuza
Castelană-n van
Și mai multe drumuri.
Sus lângă tavan.
Să mă pot preface
C-am avut ce da
La sorocul tâmplei
Între nu și da.
Rând pe rând arginții
Cumpenei adânci
Vântul peste mare
Și mai multe stânci.
Fâlfâitul rânced
Țipătul prelung
Deie-mi-le toate
Câte nu-mi ajung.