clowni

În fereastra, sprințară,O lumină clipea.Doar în beznă pe scarăArlechinul vorbea.Îi cernuse pe straieNoaptea negrul ei val.În străina odaieErau clownii la bal.Sub minciuni colorateÎși mascau chipul lor,Nu și-n mâini tremurateDe fatalul fior.„El” scria pe covoareCu o spadă de lemn,„Ea” privea cu-ncântareNevăzutul lui semn.Necrezând încântareaArătătată de „Ea”Lânga ușa-n visareArlechinul plângea.6 august 1902Volumul „Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”