Panait Cerna – Sonet
Un glas blajin din lumi întunecateÎmi tremură cu sfânta lui vibrareA gândurilor caldă întrupareÎn pacea unei liniști fermecate…. Doi ochi mă urmăresc ca o mustrare,Când toate par în visuri cufundate;De-a pururi ard privirile-nsetate,În noapte-mi, ca un far pe-ntinsa mare…. În ele tremură povești frumoase,Ce plâng un farmec ruinat în vremuri,Redeșteptându-mi amintiri duioase…. Și eu le-ngân. … Citește mai mult