Nicolae Nicolau – Clepsidra
Un ultim bob mai cade în clepsidrăși atriul tot se-neacă în tăcere,pe când din umbra care lunecă-n ungherepândește timpul, ca un ochi de vidră.Cu freamăt mult o mână-apoi se-abatesă-ntoarcă iar clepsidra ca-nainteși iar pornește lungul fir, cuminte,prin istmul clipei, în eternitate.Și-asemenea cunosc o urnă vecheîn care cade frunza sângeratăși, ne-mplinit, cu frunzele odatăadoarme-un vis, rămas … Citește mai mult