claca – Versuri.pro

Maria Ciobanu - Măi Neicuță de Pe Șes

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Măi neicuță de pe șes,
Hai să mergem la cules,
Măi neicuță, nene,
Să sfârșim lucrul devreme,
Porumbul să-l adunăm,
Clacă mare să facem
Cu flăcăi și fete,
Cu dovleac și boabe fierte,
Cu flăcăi din sat,
Cu fete de măritat.
Să facem și țestul roșu,
Să coc pâinea și cocoșul,
Măi neică Mărine,
Oalele cu vin sunt pline,
Cu vin nou de razachie,
Să ne cânte și-o Mărie,
Măi neică Ilie,
Cu-al ei glas de ciocârlie.
Iar când seara s-o sfârși
Noi pe toți îi vom cinsti,
Ne-om prinde la joc
Să batem sârba pe loc,
Sârba noastră oltenească
Cu toți să se-nveselească,
Măi neicuță, nene,
Cu toți să se-nveselească.

Cezar Bolliac - Sila

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Era o iarnă aspră și-o noapte ce-ngrozește,
Și crivățul, cu viscol, mugea precum mugește
Un taur ce-a rănit.
Într-un cătun de laturi a unui sat mai mare,
O rază îngânată de slabă luminare
Subt un troian albit.
Troianul era casă, cășcioară locuită,
Ce-i astupa nemeții intrarea umilită —
Bordei de muncitor ;
Și raza îngânată venea dintr-o lumină
D-o flacără-n cenușă ce vălvăia în tină
Pe un uscat cotor.
Cu furcile în brîne, cu fețele voioase,
Întind cât pot cu fusul din caiere stufoase
Două femei cântând.
Bătrână este una, ca iarna de albită,
Iar alta este jună, bălaie și iubită
De câți o văd râzând.
P-un pat de paie numai un biet bătrân boleşte.
Femeile, cu rândul, când el se dezveleşte,
Se duc de-l învelesc.
Și râd când văd că fierbe în oală o găină
Ce-au căpătat pe lucru de la a lor vecină :
Căci tortu-i omenesc.
Oftă bătrâna însă și zise către fiică :
— „Când am luat pe tat’tău, pe când erai tu mică,
Eram mai fericiți ;
Aveam căsuța noastră, aveam coprinsuri bune,
Aveam frumoase holde și turme la pășune,
Aveam argați plătiți,.
Și vite-n bătătură, și plugul lângă casă,
Ș-un călător, oricare, afla ceva pe masă
Când s-abătea la noi.
Era fruntaș bătrânul, ca el puținu cu stare,
Abia-nvârtea prin curte cu carul său cel mare —
Un car cu șase boi.
Pe orice puneam mâna ieșea în toate bine.
Tu semănai cu tat’tău și frate-tău cu mine…”
Aicea a-ncetat…
Ș-un ochi de disperare ținti pe o icoană
A sîntei născătoare, zicând : — „În orice goană
A sorții te-am chemat! ”.
— „Tata spunea odată c-aveam și noi moșie ;
De ce-ați vîndut-o, mamă? Că-e rău în obăcie ;
Muncești pentru străin. ”
Ș-o lacrimă din pleoapa-i luci precum lucește
Pe geana aurorei o rouă ce pistește
Dintr-un azur senin.
— „Noi n-am vîndut-o, mamă ; vecini ne-au luat-o”.
— „Și cum! așa cu sila? ” — „Ba tot ne-au tot scurtat-o
Cu cărți de judecăți,
Pîn-au luat-o toată…” — „Ce viscol e afară ;
Unde-o fi nenea, mamă? ” — „Aleșii îl luară
Ș-acum ca ș-alte dăți. ”.
Pe masă, lângă tat’său fetița-n nerăbdare
Întinse o maramă și-i puse demâncare
Fiertura de la foc.
— „O! să-mi trăiești, fetițo, că foamea mă doboară! ”
— „Și-ți am și vin, tăicuță ; și-ți am și pîinișoară,
Uite-o colea, o coc. ”.
— „Să am de tine parte, fetiță cu durere!
Atât îmi mai rămase din toată-a mea avere
La bătrânețea mea ;
Căci frate-tău, se vede că mi-l tot mână satul :
Săracii duc povara, iar rodul ia bogatul
În lumea asta rea! ”.
În ora asta dulce când veselă-i copila
C-a bucurat pe tat’său, fiica Satanii, Sila,
La ușa ei grința.
Doi dorobanți ce calea părea că rătăciră,
Zărind lumina noaptea, să stea aci veniră,
Că doar va senina.
Împing și intră-n casă cu iarna în spinare :
— „Aci avem de toate, și cald, și de mâncare,
Și-n cupă vinișor.
Mai faceți foc pe vatră și dați-ne și patul
Mai dă-te jos, bătrîne, sau culcă-te de-a latul,
Că dau de vă omor. ”.
Oftă adânc bătrânul, căci Sila e cumplită!
Lăsă bătrâna furca! era obicinuită
Cu astfel de nevoi.
Iar biata copiliță, în marea ei durere,
Rosti plângând: — „Jupîne, n-avem nici o putere ;
N-avem nici car, nici boi. ”.
Și suspinând din suflet, ștergând cu zevelcuța
Șiroaiele de lacrimi, se dete sărăcuța
Pe șubredul bătrân,
Și îi șopti acestea : „Îți fac eu demâncare
Numaidecât, tăicuță. Jupîne, aibi răbdare,
Că doar n-ai fi păgîn.
Mâncarea-i pentru tata, căci vezi-l cum boleşte,
E an acu-n păresemi de cînd se chinuiește ;
Să nu-l dați jos din pat.
Și mama e bătrână și n-avem nici găteajă,
Pe nenea de trei zile de cînd l-au dat la streajă…
Aleșii l-au luat. ”.
Dar dorobanții țepeni tot sparg și tot înjură,
Și zvîntă și a pîine, și vinul și fiertură,
Că-s oameni stăpînești.
El nu mai stă la vorbă când are biciu-n mînă ;
Când leapădă opinca și calul își înfrînă,
Cu el să nu glumești!.
Se-mbrobodea copila ș-o îneca suspine.
Era să-noate-n viscol, să meargă la vecine
Să cear-un oușor,
O mână de făină, să fac-o pîinișoară,
Stă dinafara uşii să vad-o pîrtioară,
Să vadă vrun focșor,.
Când un argat din curte, din curtea boierească,
O prind și-o-ntinde s-o ducă să muncească,
Căci știe a lucra :
Și e la curte clacă, și s-a făcut de veste,
La câți au fost p-acasă, la fete și neveste,
Să meargă-a ajuta.
Căci este nuntă mare, e nuntă boierească
Duminica ce vine, și trebui să gătească
Miresei așternut.
Și rugile și lacrimi zadarnice îi fură ;
Argatul nu glumește, o bate ș-o înjură,
Sau cere de băut.
Dar nu avea fetița decât o zeghie veche
Și vreo trei parale cercel la o ureche,
Care voi a-i da.
Și nu vru să priimească cumplitul fără milă.
Bătînd-o, suduind-o, o tot brâncea în silă
La lîn-a scărmăna.
Trei zile biata fată nimica nu aflase
De tată-său cel bolnav pe care îl lăsase
Flămând și chinuit.
Și când scăpă, micuța, veni în nerăbdare…
Nămeții cotropise și casă și intrare.
Abia a-nemerit.
Luptîndu-se cu iarna, să intre izbutise,
Dar tată-său, ca gheața, de mult înțepenise,
Și mumă-sa murea ;
Pe frate-său îl dase aleșii la oștire,
Și singură, orfana, plângea în zăpăcire
Și părul își smulgea.
Sufla în pieptul mă-sei ca doar s-o încălzească ;
Îi căuta cojocul… dar unde să-l găsească,
Căci e la arendaș
Dodată cu căldarea luat zălog în silă
P-o oarbă datorie. — O, Doamne! fie-ți milă
De rob și de clăcaș!.

Sofia Vicoveanca - Cine la Joc Nu Se Prinde

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cine la joc nu se prinde
Și la clacă nu se-ntinde
Să glumească și să joace
Dă-l pe gârlă, n-ai ce-i face.
Că eu tare multe zic și multe știu
De tot stau și mă tot mir unde le țiu.

Strigătură:
Eu le țiu pe unde pot
Le slobod din loc în loc
Și la clacă și la joc.

Aș mai striga eu ceva,
Dar mă tem de cineva
Că mi-o zis dacă strig mult
Nu mă mai joacă mai mult,
Haida, bade și mă joacă mărunțel
C-oi striga de n-oi uita mai puțintel.

Strigătură:
Hai răruț, bade, răruț,
Mărunțel ca-n Rădăuți.
Sus opincă, cât mai sus
Să nu zici că nu ți-am spus
Că dacă m-oi mânia
Bat desculță la podea,
Și-am să bat, să bat, să bat podelele
De-aș ști că rămân numai cu ațele.

Strigătură:
Vai săraca tropoțică
Rupi ciubotă, rupi opincă
Și faci omul de nimică.

Opincuță cu gurgui
Pe cuptor să nu te sui
C-acolo-i căldura mare
Și te-i înmuia prea tare
C-ai mai vrut cândva ca să te mai sui o dată
Și-era mama tare rău ca să te bată.

Strigătură:
Sus opincă și-nc-o dată
S-o facem mai îndesată,
Hai s-o facem să se-audă,
Să se-audă peste luncă
Nimenea să nu ne-ajungă.

Sofia Vicoveanca - Nu-s Frumoasă, Nici N-am Fost!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Usucă-te rufă-n gard
Că diseară-i clacă-n sat,
Usucă-te rufă-n cui
De alta nădejde nu-i,
Te usucă mai degrabă
Ca să fiu prima la clacă.
Și-oi juca cu cine-oi vrea
C-are satul ce vedea:
Cămeșuica-i toată pui
Alta-n sat ca mine nu-i,
Nu știu toarce, nu știu coase,
Dar mă țin tare bățoasă.
Cu suveica nu știu da,
Nu știu țese, știu mânca,
La prășuit habar n-am,
Dar de toate vreau să am,
Nu știu pune-un lemn pe foc,
Dar la joc-s pe primul loc.
Nu-s frumoasă, nici n-am fost,
Pe frumoși din minți i-am scos,
Nu-s frumoasă, nici n-oi fi,
Pe frumoși i-oi amăgi
Și cât sunt de păcătoasă
Nu mă dau pe cea frumoasă.
Mărita-m-aș să nu șed
Numai câmpul să nu-l văd,
La câmp să lucre’ bărbatul
Pe mine mă doare capul,
Soacră-mea să-i dea mâncare
Că atâta fecior are,
Ia’n gândiți de nu zic bine
De mai știți alta ca mine
Că de când îi lumea lume
Nici n-o fost, nici n-o să fie!

Veta Biriş - Hai Să Torcem Cânepa!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Frunză verde baraboi,
Azi îi clacă-n sat la noi,
Hai să toarcem cânepa
Că se mărită Leana.
Vin feciorii tot cântând,
Fetele din fus torcând,
Ei în casă s-or băgat
Fusele ni le-or luat.
Până ce nu i-am țucat
Fusele nu ni le-or dat,
Noi îndată i-am țucat,
Fusele le-am căpătat
Și-așa claca s-o gătat
Și Leana s-o măritat.