cioara – Versuri.pro

Dani Mocanu - Cioara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Dușmanii mei stați pe burtă
Că eu am putere multă,
Va ordon să stați pe tușă
Că n-aveți nici praf de pușcă.
Eu sunt mafiot deștept
Frica impune respect,
Am gloanțe ca Al Pacino
De-aici până la Torino.
Refren:
Liniște în toată țara
Că e la microfon cioara,
Cra, cra, cra, cra
Șase vine mafia. X2
Ma jur pe mămică mea
Și nu mă jur fals pe ea,
Dacă apas pe un buton
La secundă vă dau somn.
Am și ruși am și chinezi
Și țigani și albanezi,
Un deget dacă am ridicat
Va pun toată lumea-n cap.
Refren:
Liniște în toată țara
Că e la microfon cioara,
Cra, cra, cra, cra
Șase vine mafia. X4

Bancuri - Alinuța și Păsărica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Alinuța se trezește noaptea auzind bătăi în geam. Deschide geamul și vede o cioară mare, neagră și urâtă bătând din aripi și croncănind: „Te mănânc… te mănânc… te mănânc!!!”
Alinuța fuge speriată la maică-sa și o scoală din somn:
– Mami, mami, repede că mă mănâncă păsărica!!!
– Scarpină-te!

Mircea Manolescu - Judecata Măgarului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Într-o bună dimineață
Nu știu cum, accidental,
Se-ntâlniră față-n față
Cioara și un papagal.
– Vai de mine, zise cioara, arătându-se mirată,
Cine te-a boit, cumetre, de-ai o haină-așa bălțată?
– Hm, răspunse papagalul cu dispreț și într-o doară
Parcă ce pricepe-o cioară!..
Decât treanța aia neagră, afumată ca o oală,
Zău aș prefera, cumătră, să rămân în pielea goală!
Cioara una, papagalul încă una, implicit,
Se certară foc și-atuncea hotărâră, dintr-o dată,
Cel cu haina mai urâtă să se lase jumulit
De-adversar.. Și prin urmare, au pornit la judecată.
Într-un loc apropiat
Locuia un urecheat
Despre care se dusese vestea că e firoscos..
– Judecă și spune cine dintre noi e mai frumos?
Îl întreabă papagalul, sigur, pregătindu-și ghiara.
După multă chibzuială, urecheatul spuse:
– Cioara.
MORALA:
Când doi se ceartă, așadar,
Să n-apeleze la măgar.

Jukebox - Te-a Lovit Ileana

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Te-a lovit Ileana
N-a ținut vrăjeala
Te-ai grăbit, și vraja nu ți-a ieșit
Cânți ca o cioară, nu mierlă cum tu ți-ai dorit
Sar ca o capră nebună pe toți n-ai tâmpit
Dați și filit

George Topârceanu - Microscopică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când pleca odată la război un om
I-a strigat o cioară dintr-un vârf de pom:
– „Du-te la bătaie, pentru țară mori
Și-ți va da nevasta un copil din flori.”
Omul,
Auzind acestea, n-a mai vrut să plece,
Deci a fost la urmă, fiindc-a dezertat
Condamnat la moarte și executat.
Morala:.
Cine crede tot ce-i spui
Este vai de capul lui.

George Topârceanu - Cioara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Câmpul alb, ca un cearșaf,
Până-n zări se desfășoară.
Sus pe-un stâlp de telegraf,
S-a oprit din zbor o cioară.
Nemișcată-n vârf de par,
Ca o acvilă pe-un soclu,
Oacheșă ca un hornar
Și macabră ca un cioclu.
Neagră ca un as de pică,
Sub nemărginitul cer,
Singuratică și mică
Cât o boabă de piper.
Gârbovă ca o feștilă
Într-un cap de lumânare,
Ca o mutră imobilă
De harap cu nasul mare.
Dar sinistră și pârlită
De la coadă până-n plisc,
Ca o pajură trăsnită
Într-un vârf de obelisc.
Încrustată-n atmosferă
Ca un ou de ciocolată,
Amărâtă și stingheră
Ca o prună afumată.
Cu alura interlopă
Ca un muzicant în frac,
Cuvioasă ca un popă
Și smolită ca un drac.
Demnă, ca un om celebru,
Mistică și fără chef
Ca un basorelief
De pe-un monument funebru.
Incomodă-n soare, ca
Un gunoi în ochi; nefastă
Ca un chibiț ce-ți stă-n coastă
La un joc de bacara.
Suspendată ca o notă
Pe un portativ gigant,
Slută, ca o hotentotă
Părăsită de amant.
Mică-n mijlocul naturii
Ca un fir de praf de pușcă,
Neagră cum e cerul gurii
La un câine care mușcă.
Cruntă ca o vânătaie
Cauzată-n match de box,
Ca un bulgăre de cox
Care-a stat o noapte-n ploaie.
Resemnată, ca-n vitrină
O reclamă pentru vulg,
Și ușoară ca un fulg
De funingine-n lumină.
Tristă ca un crep de doliu
În văzduhul diafan, –
Ca un punct aerian
Pe-al zăpezii alb orgoliu.
Stranie ca un ponos
Al priveliștei de cretă,
Solitară și cochetă
Ca un cuc de abanos.
Neagră ca o muscă-n lapte,
Și fantastică-n contur,
Ca un miez adânc de noapte
Cu lumină împrejur.
Fină ca o acadea
De țiței topit la soare,
Prinsă-n falduri de ninsoare
Ca un fiong de catifea.
Ireală, ca un duh
Cu penajul ei feeric, –
Ca o cupă de-ntuneric
Răsturnată în văzduh.
Gravă ca o rugăciune
Și posomorâtă ca o
Figurină de cărbune
Cu nuanțe de c***.
Tragică, ca o emblemă
A obștescului sfârșit,
Sumbră ca o anatemă
Aruncată-n infinit.
Mută-n liniștea câmpiei
Ca un bloc de piatră arsă,
Ca un ghem de beznă toarsă
Din fuiorul veșniciei, -.
Atârnând de bolta goală
Ca un uger de catran
Unde pruncii lui Satan
Vin plângând, să sugă smoală.
Piază-rea, ca un blestem
Azvârlit așa-ntr-o doară
Creatorului suprem, –
Și banală… ca o cioară!

Ted Hughes - Cioara Bolnavă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Era ciudat că boala ei nu o putea vomita pe ea însăși.
Cioara, deșirând lumea ca pe un ghem de lână,
I-a găsit celălalt capăt strâns legat în jurul propriului deget.
A decis să vâneze moartea, dar orice
Intra în capcanele pe care le întindea neobosită
Era întotdeauna propriul trup.
Unde se află acest celălalt care mă ține sub puterea lui?
Cioara a plonjat, a călătorit, a luptat, s-a cățărat,
Iar la sfârșit, la o lungime de braț, a întâlnit spaima.
Sub șoc, a închis ochii, refuzând să vadă.
Cu toată forța, a izbit. A simțit lovitura.
Îngrozită, s-a prăbușit.

Killa Fonic - Gangster

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Au venit la ușa noastră și-au zis da-ni-l pe fii-tu, cioară, da-ni-l pe fii-tu
Au venit la ușa noastră și-au zis da-ni-l pe fii-tu, cioară, da-ni-l pe fii-tu
Au venit la ușa noastră și-au zis da-ni-l pe fii-tu, cioară, da-ni-l pe fii-tu.
Au venit la ușa noastră și-au zis da-ni-l pe fii-tu
Nu e era garda
Cioară, era Banda.
Banda benzito, neah
Am fost o cioară dinainte să fac Satra
Jumă’ de familie dezvoltată în occident
Dar nu vorbim de diplome vorbim de adaptament.
Nicio parafrazare, elevule
Fără interpretare, clovnule
Fără cancan, e alt nivel
Doar un semn cu ochiu’ în cartier.
Eu nu sorb zeama lor, no
O scuip, cioară, chiar mot a mot
Wow, manevră, zici că-s Bruce Lee
Când intru în p*zda ei, ea strigă: Amin.
Tu chiar crezi că să fii trap înseamnă să fii gangster
Stai cu ăia ai tăi la un loc
Tre’ să ai cojones, dacă nu ești t***ă
Eu nu torn nici dacă mor
Încă o dată, târfo.
Tu chiar crezi că să fii trap înseamnă să fii gangster
Stai cu ăia ai tăi la un loc
Tre’ să ai cojones, dacă nu ești t***ă
Eu nu torn nici dacă mor
Eu nu torn nici dacă mor.
Au venit la ușa noastră și-au zis da-ni-l pe fii-tu, cioară, da-ni-l pe fii-tu
Au venit la ușa noastră și-au zis da-ni-l pe fii-tu, cioară, da-ni-l pe fii-tu
Au venit la ușa noastră și-au zis da-ni-l pe fii-tu, cioară, da-ni-l pe fii-tu.
Au venit la ușa noastră și-au zis da-ni-l pe fii-tu
Nu e era garda
Cioară, era Banda

Ion Heliade-Rădulescu - Cumetria Ciorii Când S-a Numit Privighetoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

O dihanie de cioară,
Ce-i dăduse naiba-n gând?!
Să ia fulgi de alte păsări,
Să iasă la zbor cântând.
Iat-o împopoțonată
Și mereu se gâtuește,
Ulubeasna-mpestrițată
Rătoit bănănăiește.
Ce nume să-și dea acuma?
Că e lucru-nsemnător!
De la nume-atârnă toate
Și trecut, și viitor.
Dar cioara, de! e tot cioară,
Și astfel se socotea:
Nu-și mai vedea de loc ciocul
Și trupul nu-și mai simțea.
Se gândi cum s-o brodească
Și să-și caute vreun nășic:
Dar nașul i-o da vreun nume
Ce n-o plăti mai nimic.
Haide! singură se face
În biserica de casă
Ș-alde popă, ș-alde naș,
Ca să fie bine pace:
Fără sfadă, fără price,
Ramâne zis ce-și va zice.
Se numi privighetoare,
Păsăruică cântăreață,
Unde cântă pe răcoare,
Știi, colea, de dimineață.
Și zbura de bucurie
Biata cioară când gândea
Că cioroii or s-o ție
De poet și pasărea.
Iese-acuma îngâmfată
Și la lume se arată
Și ne-ncepe a cânta.
La-nceput cotofenează,
Glasul și-l mai subțiază,
Dar ce-i faci? că e tot ga!
Țipă: ga! și ga! răsună;
Păsările se adună,
Ascultă și aud: gara!
Se uită, dar nu văd cioara.
Dihania-nnebunește,
Cântă — cine-o mai oprește?
„Sunt — zice — privighetoare
Și Dumnezeu mi-a dat dar;
Sunt pasăre zburătoare.”
Care de pe lângă mine
Va zice că nu cânt bine,
E mare, mare măgar.”
Și ecoul răspunde: gar!
Păsările aud: gar!
În tăcere o ascult,
Se apropie mai mult,
Fiecare o privește,
Fiecare își zărește
Fulguletul, pana sa,
Și-ncep a ți-o dezbrăca,
Scuipă-n gură s-apoi zboară.
Poetul rămâne cioară!

Ion Caraion - Pasăre Speriată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cioara-ncurcă broderia liniștii subțire
dintr-o dată;
ce-o fi văzut? Peste care cimitire
o fi zburat și-acum povestește speriată?.

a trecut peste lagăre de muncă
forțată, vermiculare,
peste care se-aruncă
alt imn? altă uitare?.

pe câmpuri de luptă a ciugulit stârvuri
și-acum le prohodește-mprăștiind
cagulele munților cu vârfuri
ascuțite prin șanțuri de-argint?.

de pe ea cad penele; tăcere
și mai lugubră se lasă.
un fantastic vânt prin soare de-ar cere
soarelui nopții o plasă,.

în care să pice gândurile strivite
ca păianjenii, sub talpă;
sub copitele-mpărăției de vite
ca o temniță albă!