Victor Tulbure – Soarele
Când din iazuri iese lunaÎmbăiată-ntotdeauna,Soarele din cer coboară,Și se culcă prin secară.Și-i mai este obiceiulUneori să calce meiulSau să-și afle pat și pernăPrin oveze și lucernă.Cel mai mult însă îi place,Vara, grâul când se coaceȘi se simte ca acasăPe întinderi de mătasă.Numai că secerătoriiDe cu noaptea-n cap, cu zorii,Vin c-o năzdrăvană furcăȘi-napoi pe cer l-aruncă.