christos

Nădejde.Gândesc ades în cumpăna-nserăriiLa ziua care moare încă o datăȘi mă întreb: „E oare-a-nnoptăriiIzbânda? Cerul n-are leac?”.„Atunci când ura biruit-a fireaȘi când prăpădul noaptea și-a întins,Nu-i întrupare-n stare omenireaDin necuprins s-o oprească-nadins?”.„S-o lege-n loc și-n frâu să-i pună fugaCe spre abis o poartă nesfârșit.Să-i spuie nopții: „Nu!” S-asculte rugaȘi să ne-ntoarcă iar spre răsărit?”.Din cer … Citește mai mult