charlotte von stein

Pentru ce mi-ai dat privirea-adâncă,Grea de presimțiri, în viitor?În noroc și în iubire încăSă nu credem noi amăgitor?Pentru ce, Destin, ne-ai dat senzații,Unu-n altul să privim profund,Ca să iscodim în ce relațiiNoi ne-aflăm în vălmășagul crunt?Ah, și-atâta lume-abia-și cunoaștePropriul suflet, fără rost umblând,Și nădejdi o lasă și o pașteSuferința, fără veste, -oricând,Și exultă iar, când … Citește mai mult