cerc – Versuri.pro

Marin Sorescu - Cercul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cercul.
Mergeam pe drum. Era luna, așa, toamna.
Și mă ajunge din urmă și trece pe lângă mine
Un cerc.
O tuturigă mare de fier. Un cerc
Care mergea singur pe linie.
M-am uitat în urmă: I-o fi aruncat cineva?
L-o fi dat de-a tuturiga
Nimeni..
Și, la urmă, cine să-l azvârle,
Că era mare și greu – ca o șină de roată
de car.
Mă uit înainte; cercul își vedea de cale.
Se-nvârtea repede, repede și făcea praf.
Tocmai atunci vine al lui Calota, de la deal
– Îl văzusi, mă?
– Îl văzui. Și începe să se-nchine.
Ce-o fi cu el, de la ce butie o fi scăpat,
Numai Spânu mai are butii de vin așa de mari,
Pleca și se vărsa puțină..
Ne miram noi așa și ne dăm cu părerea,
Asta al lui Calota se făcuse alb, îl cam
speriase.
Drăcovenia,
Și mai apare și Gligorie.
– Îl văzusi, mă?
– Nu-l văzui. Ce să văd?
– Cercul?
– Care cerc?
Ghita al lui Calota s-a aplecat și i-a arătat
Urma în țărână. Lăsase o urmă ca de roată
de car.
-E, câte urme de roți nu sunt pe drum!.
Cercul a trecut, așa, valantoace, prin tot
satul.
Unii îl vedeau, alții nu.
Așa, cam din trei, pe lângă care trecea,
Doi îl vedeau, unul nu..
Stând noi așa, auzim iar Vuuuu – vuu! Uuu!
Uuu!
Cam cum face o vuvă mare..
Și vedem nori de praf..
– Dați-vă la o parte, că vine.. Se-ntoarce..
Venea cercul de la deal, parcă se înroșise puțin
De-atâta alergat, de-atâta inspecție în
Comuna Bulzești..
Venea dinspre Prădătorul, trecuse parcă
prin Frățila
L-am apucat de mână pe Gligorie:
– Îl vezi, mă?
– Ce să văd?
– Cercul
– Care cerc?
– Ăsta de trece acum pe lângă noi?
Tu n-auzi că se cutremură pământul, vuiește,
scoate praf..
– Nu trece nimic. N-aud nimic. Nu văd nimic.
Cercul s-a apropiat.. i-am luat seama: să fi zis
Că e roată de cabrioletă? nu, că n-avea spițe..
Și prea lumina.. E așa ca o aureolă de sfânt..
Ca și când capul vreunui sfânt s-ar fi rostogolit
în praf
Și aureola lui îl poartă ca o șină..
Și-l îmbracă în strălucire..
Mergea vâjâind.. Și se-nfierbântase de-atâta
învârtit,
Scotea scântei, când se atingea de câte
o piatră.
Prin Seculești, acum era aici la Gura Racului
și precis
Voia să meargă, și-n Nățărai la vale..
M-am dat mai aproape și i-am simțit damful:
mirosea a
Rotund perfect. A geometrie.. a spumă
de geometrie,
Adică esența esențelor..
Am căzut în genunchi,
Așa de ușor și de delicat atingea pământul
Plin de gloduri, al satului.
Ba, calcă prin Bulzești, parc-ar fi mers
Pe lună, tu-i mama masii!
Mă trecuseră fiorii și aproape să-mi dea
lacrimile
De atâta cinste și minune.
– E, acum îl văzusi? L-am mai întrebat o dată
Pe Gligorie, care-și scotea pământul
de sub unghii
Cu un chibrit.
– Ce să văd?
– Cercul.
– Care cerc?
– Atunci.. du-te unde plecasi, ba orbetule!
Că eu n-am ce discuta cu ăștia, care nu văd
decât
Ce le arată muierea!
– Hai, mă, îl trag pe-al lui Calota..
Avusei noroc mare cu tine,
Că fusesi aici.. că altfel,
Ne-ar fi povestit cercul în toată lumea,
Ce orbeți sunt în comuna asta.
Povestea cu cercul de foc, venit în inspecție
A circulat mult la noi, din gură în gură.
N-a reușit s-o stingă nici războiul al doilea,
Abia mai târziu, cu prefacerile, a trecut
pe planul doi.
Și, până la urmă, au biruit ai care nu-l
văzuseră.

Jorge Guillen - Desăvârșirea Cercului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cu mister sfârșesc
pe ascuțișuri de coamă
supuse unei linii
fidelă privirii.
Clarele, prietenoasele
ziduri ale unui mister,
invizibil înăuntrul
blocului de aer.
Divină-i lumina lui:
mister fără umbră.
Umbra dezvăluie
josnice măști.
Mister desăvârșit,
desăvârșirea cercului,
cercul rotunjimii,
secretul cerului.
Misterios
strălucește, apoi se retrage.
Cine? Dumnezeu? Poemul?
Misterios.
Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii

Spike - Încerc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pe aici am fost, ba cred că ne învârtim în cerc
Auzi, da cine-s ăia și cu cine se întrec?
Văd că toți sunt la înălțime, nu înțeleg de ce și cum
Aici pază, recepție, aterizați acum
E războiul digital, muzica să facă bum
Și pe tine cum te cheamă, vrei să te lansezi, ai tun?
Vrei să știi secretul să te facă super bun?
Uite cartea mea de vizită, hai sună-mă acum
Alo, colegii, sunt pe frecvența greșită
Eu sunt ăla de pe contrasens cu Dacia bușită
Geamurile jos, dau la maxim Meñiaito
Eu zic să mă ocoliți că dacă nu, ați b***-o
Și zice lumea că-s nebun, nici nu știu ce să le spun
Ar fi bine piesa asta să n-o punem pe album
Eu am GPS-ul mort și m-am rătăcit pe drum
Am o problemă, sunt aici, e totul în regulă acum
Încerc și tot încerc, dar nu știu încotro mă îndrept
Pe aici am fost, de aici venim, eu cred că ne învârtim în cerc (x2)
Da, locul ăsta pare cunoscut
Asta spune multe, în primul rând că ne-am pierdut
Nu s-a schimbat nimic, arată ca la început
Doar că muzica e naspa și că asta s-a vândut
Haterii să strige ura, unde-i atitudinea, tupeul și structura?
Tipul ăsta-i naspa, rap-ul lui sună aiurea
Aparent eu sunt fals, m-au prins, bagă-mi-aș p**
Asta are bani, s-a jucat cu cheat-uri
I-a luat ta-su versuri, îi face ma-sa beat-uri
Nu-i pasă de noi, se gândește doar la hit-uri
Se mai crede și regizor, cică face videoclipuri
Stai, unde am ajuns, despre ce vorbeam?
A da, lumea lui Paul e și după cum spuneam
Mie îmi place fata, tipul e nebun ca și noi
Îl are pe vino-ncoa și pe du-te-n m*** tai
Încerc și tot încerc, dar nu știu încotro mă îndrept
Pe aici am fost, de aici venim, eu cred că ne învârtim în cerc (x4)

Radu Gyr - Plimbarea În Cerc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Din moartea noastră-nchisă de milenii,
ne scot în curtea hâdă gardienii.
Cu ochii goi şi plini de suferinţă,
ne învârtim într-o circumferinţă.
Călcăm atenţi, mecanice cadenţe
făcând maneju-acestei penitenţe,
reglementar, sub cerul ca o zdreanţă,
toţi, unul după altul, la distanţă.
Cu mâini de mort, cu feţe de mumie,
strigoi în uniformă pământie,
în geometria cercului tăcerii,
tăcem, cum ne ordonă temnicerii.
Ce veşted pare în ziua incoloră
văzduhul jumătăţilor de oră,
ce mic e basmul lumii şi ce slut e,
când paşii dau ocol în trei minute.
Cum universu-ntreg încape-n bliduri,
în micul nostru cosmos dintre ziduri,
şi cum măsura vremii n-o mai bate
decât în rostul pâinii-nfulecate,
azi nu ne pasă dacă mai tresaltă
destinul nostru searbăd ca o baltă,
cum nu ne pasă dacă-i luni sau miercuri,
domesticiţi, geometricelor cercuri.
Ieri, ne sugeau aducerile-aminte;
azi nu ne pasă ce-a fost înainte.
Cu ochii grei şi supţi de suferinţă,
ne-mpleticim într-o circumferinţă.

Nichita Stănescu - Întâmplări în Cerc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ah, cădeam printre destine, alte, pururi vagabonde,
lângă moarte, mai senine decât pletele-n vânt, blonde;
şi lungeam antene lucii, şi mirate şi nedrepte, atingând drumul nălucii
suitoare-n alte trepte, îmi lăsăm pe balustradă tâmplă încălzită,
palmă, doritor că să mă
vadă doamna altor vârste, calmă.
Dar lăsat eram la margini de vocale-ntâmplătoare,
izgonit dintre imagini neştiind să mor când moare inima de cal,
picând pe gheaţa neiertătoare tot a unui altui gând.