cer tomnatic

Și-a-nceput să plouă dintr-odată,Iar noaptea neagră vălul și-a întinsPe-o lume de lumină-abandonată,Cu stele ce sclipirile și-au stins.Și s-a făcut atât de frig afarăȘi-n cerurile ce plângeau în noi,Încât și sufletele-au început să cearăSeninul de-altădată, înapoi.Te-am căutat c-o tainică luminăȘi te-am găsit zâmbind spre-acele floriCe-nalță amintirea din ruinăȘi-n suflete crează noi fiori.Ne-mbrățișăm sub cer lipsit de … Citește mai mult