Florența Albu – Sabat
Cer hăituit peste mare,zăpada se-adună-n scoicile putrede,putrezește zăpada,marea ne umple inimilecu furtună.Doamne, apără-ne de noi!.Aici a fost un țărm rasat,muzici, vânturi prelinse,coniac amurgind în cristaleși-n saxofoane.marea le azvârle.Doamne, apără-ne de noi!.La țărmul de sudcochiliile pictorilor – ohoo! –cochiliile pictorilor, albastre,idilice,visează soarele– lumină profanatoare –sângele – marea se-ntunecă -.Doamne, apără-ne de noi!.