Daniel Vişan-Dimitriu – Cenuși de Veșnicie
Mai cade câte-un înger din înalt,Cu aripi în cenuși de veșnicieArzânde-n focul dintr-o bătăliePierdută în al inimii asalt.În mersul rătăcit, pășind stângaci,Își mai ascunde-o urmă de trufie,Dar piere, neștiind ce va să fie;Căzuții sunt, la început, buimaci.În gândul cui au fost, ce s-a-ntâmplat,Cum de-au pierdut ei, îngerii slăviți,N-au cum să știe. Cerul i-a trădat.Și sunt … Citește mai mult